Soţiilor, supuneţi-vă propriilor voştri soţi, aşa cum este cuvenit în Domnul. (Coloseni 3:18)

Înainte de căderea omului, raportul de subordonare dintre Adam și Eva nu este foarte clar, singurul indiciu fiind mențiunea că femeia a fost făcută să-i fie bărbatului un ajutor potrivit pentru el (Geneza 2:18). Dacă acest lucru implică subordonare, rămâne de lămurit prin mai multă cercetare, dar un lucru este de necontestat: după cădere, raportul de subordonare devine evident.

Femeii i-a spus: (...) dorinţa ta va fi spre soţul tău şi el va stăpâni peste tine. (Geneza 3:16)

De-aici încolo, Dumnezeu stabilește o ierarhie definitivă între soț și soție, lucru reiterat și confirmat în Noul Testament prin versete ca cel despre care discutăm acum.

În vremurile de astăzi, se poate discerne, cel puțin pentru cei care au ochi să vadă, o evidentă inginerie socială având ca scop răsturnarea acestei ierarhii impusă de către Dumnezeu prin glorificarea nejustificată a femeii, lucru care personal îmi provoacă dezgust profund, știind cât de mult îmi iubesc soția și cât de mult o apreciez, iar dragostea mea puternică pentru ea vine direct de la Dumnezeu, așa că nu am nevoie să mi se bage pe gât la fiecare colț de stradă elogii dezgustătoare despre cât de minunată este femeia și cât de mult trebuie să-i pupe picioarele bărbatul pentru câte a făcut ea pentru societate.

Nu am nimic cu recunoașterea meritelor indiferent de gen, dar de-aici până la niște cațe care pălăvrăgesc despre extraordinarele realizări ale femeilor, de parcă ar fi niște manifestări ale divinității feminine care a venit să scape lumea de asuprirea patriarhală, este cale foarte lungă.

Poate nu este evident pentru tine acum, dar felul în care este ridicată femeia deasupra bărbatului este intenționat făcut pentru a submina autoritatea bărbatului asupra acesteia. Casa în care femeia se suie în capul bărbatului va avea necaz mare, iar bărbatul care tolerează asta este fără minte, de aceea femeia îi devine creier, pentru că el nu are. Ce înseamnă asta, să-i mai tragă câte una să știe cine-i șeful? În cazul ăsta n-ar face decât să confirme lipsa minții. Nu scrie nicăieri în Biblie să-ți bați soția, dar scrie să o iubești.

Și-acum parcă aud femeile cu sămânță de răzvrătire în ele: dacă e bețiv, dacă o bate, dacă se duce la altele... ce ne mai plac cazurile particulare când e vorba de ascultare. Ce ne mai place să răscolim gunoiul, ca după să exclamăm justificați „Aha! Știam eu că pute!“.

Ce-ar fi să cădem de acord că soția trebuie să fie în ascultare și după putem vorbi și despre cazuri particulare, în care capul suferă de vreo boală și capacitatea sa de conducere poate fi pusă pe drept la îndoială.


Fundaluri

Înapoi Înainte