Ioan 8:31-32Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei; și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.

Adevărul vă va face liberi

Website de resurse creștine

Pentru o bună bucată din istoria Israelului, idolatria a fost cea mai mare problemă a poporului ales. În articolul precedent din această serie, am putut vedea cum idolatria este asemănată de Dumnezeu cu adulterul. Prin numeroase analogii, Domnul îi spunea Israelului că felul în care poporul său l-a părăsit și s-a alipit de idolii lui este similar cu o femeie care își înșală bărbatul.

Motivul pentru care expunerea mea este îndreptată asupra Bisericii Ortodoxe se datorează simplului fapt că ortodoxia reprezintă religia majoritară a poporului român; cel puțin pe hârtie. Acest lucru nu înseamnă că se face singura vinovată de păcatul idolatriei, dar se distinge de mama sa, Biserica Catolică, din care a ieșit în 1054 prin Marea Schismă, prin faptul că aceasta din urmă a ales să-și facă și statui, pe lângă icoanele sale.

Multe sunt argumentele care susțin această închinare idolatră, unul dintre cele mai vociferate fiind poziția adoptată de către participanții iconoduli (care cinsteau icoanele) la Sinodul al VII-lea ecumenic, putând fi rezumat prin următoarele cuvinte ale lui Ioan Damaschin:

Mi s-a solicitat recent pe Facebook părerea despre un material video intitulat „Întâia predică a unui preot ateu: Dumnezeul pe care a trebuit să-l slujesc nu există“. În timp ce îmi formulam răspunsul, mi-am dat seama că mă întind prea mult pentru un simplu comentariu, așa că am decis să-l transform în articolul de față.

Am urmărit mărturia domnului Aion și mă voi strădui în cele ce urmează să fiu coerent în prezentarea observațiilor mele, deși temele pe care le abordează sunt mult prea complexe pentru a fi tratate într-o singură carte, dar într-o filmare de un sfert de oră.

În primul rând îmi sare în ochi titlul, care pare desprins din tabloidele autohtone. Nu mă pot pronunța acum dacă titlul are și alte scopuri, în afară de a fi încă un exemplu al tertipurilor pe care oamenii le folosesc în disperata lor dorință de a atrage atenția cumva asupra lor.

În schimb, ceea ce pot discerne din material este că acest om suferă și la prima vedere nu pare să aibă intenții ascunse, dar asta rămâne de văzut după cum se va prezenta de acum încolo și de ce fel de oameni se va înconjura.

Acest popor se apropie de mine cu gura lor şi mă onorează cu buzele lor; dar inima lor este departe de mine. Dar în zadar mi se închină, învăţând pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor. (Matei 15:8-9)

Am crezut mult timp că Biserica Ortodoxă este femeia aleasă, adevărata biserică a lui Cristos, și am iubit-o mult, i-am iubit slujbele pline de grandoare, icoanele pătrunzătoare, învățăturile dichisite cu candoare, cântările-i înălțătoare, miresmele sale îmbătătoare și splendoarea sa uimitoare. Oricine a trecut prin experiența mizerabilă de a fi înșelat cred că poate rezona cu putere la citirea acestor cuvinte, substituind elementele ritualisticii religioase cu trăsăturile persoanei cândva iubite.

Omul înșelat știe foarte bine despre ce vorbesc, căci a iubit cu tot sufletul și femeia l-a călcat în picioare, iar în timp ce zăcea pe marginea drumului îndurerat, aceasta îi făcea în ciudă atunci când se afișa cu unul sau cu altul de braț prin fața lui, aruncându-i un zâmbet plin de dispreț în treacăt.

Biserica Ortodoxă mi-a furat dragostea adevărată care numai Domnului Isus Cristos îi aparține, căci el este prima mea dragoste. Această biserică falsă s-a interpus între mine și Dumnezeu și mi-a luat ochii cu sclipirea ei, căci până la urmă nu sunt fără de păcat, nu sunt dincolo de a fi amăgit.