Ioan 8:31-32Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei; și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.

Adevărul vă va face liberi

Website de resurse creștine

Zilele mi-s petrecute în amărăciune, iar zâmbetul mi-e precum diamantul printre straturi peste straturi de roci neșlefuite, apăsat de suferință și întristare, după cum este scris:

Chiar în râs inima este plină de durere, şi sfârşitul acelei veselii este întristare. (Proverbe 14:13)

De aceea am privit în jur la ceea ce este viața mea și am urât-o. Mi-am urât existența și am blestemat ziua în care m-am născut. În timp ce sunt căutat să mi se ureze toate cele bune în acea zi blestemată, eu îmi închid telefonul și nu vreau să văd pe nimeni, în acea zi blestemată în care am cunoscut lumea.

„Dar Dumnezeu nu vrea ca tu să suferi, ci să te bucuri de ceea ce ți-a dat.“, ar putea încerca să-mi spună cineva pentru a-mi alina suferința.

Să nu se supere pe mine acel cineva și să nu mi-o ia în nume de rău, dar nu are cum să știe ce lucrează Dumnezeu în viața mea și cred ba că nu știe, sau ignoră voit, versetele care atestă altceva.

În cadrul unei mici discuții purtată cu cineva la locul de muncă, am rostit ceea ce eu cred a fi un adevăr inconfortabil despre o chestiune sensibilă din firmă, moment în care mi s-a spus:

„Aici nu-ți dau dreptate.“

Deși aparent poate fi interpretată ca fiind o discuție în contradictoriu, nu am luat-o așa, ci mai degrabă am perceput că persoana cealaltă era conștientă de situația descrisă, dar nu voia să o recunoască fățis.

Percepția mi s-a cofirmat când la scurt timp după ce nu mi-a dat dreptate, ea însăși a oferit un exemplu care nu făcea decât să confirme afirmația mea. Gândidu-mă la aceasă discuție aparent insignifiantă, mintea mi-a fost cuprinsă de realizarea că atâta timp cât rostesc adevăruri dureroase, nu voi avea niciodată dreptate.

Haide să-ți dau un exemplu. Mi se mai întâmplă, ce-i drept destul de rar, să mă uit pe profilele oamenilor de pe Facebook, ce spune fiecare, ce poze își mai urcă, pe unde se mai duc, și aproape de fiecare dată rămân cu un lucru în minte: nu cât de frumoastă este viața și ce minunați sunt oamenii, ci mai degrabă cât de fără sens este totul.

În urma unui moment de inspirație, am început acum ceva vreme alcătuirea unei imagini reprezentative (logo) pentru website. Cu ajutorul Domnului, am reușit să o definitivez și sunt foarte încântat să-ți prezint rezultatul mai jos:

Gladius înconjurat de lumină care rupe un lanț (Creație proprie. Sabia: Wikimedia Commons; Lanțul: Weclipart)

Odată cu aceasta, am decis să scriu și articolul de față pentru a oferi o interpretare simbolismului care s-a aflat la baza alcătuirii sale. Să începem cu sabia.

Sabia Duhului Sfânt

Pe parcursul Bibliei, se găsesc câteva versete care fac referire la cuvântul Domnului ca fiind sabia sa, această analogie fiind evidențiată cel mai bine în următorul verset:

Şi luaţi coiful salvării şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu; (Efeseni 6:17)

Am ales să folosesc gladiusul roman ca reprezentare a sabiei Duhului, pentru a ancora și mai mult imaginea în perioada Imperiului Roman, atunci când Cristos a venit pe pământ.

Un alt verset foarte important ne spune că sabia Domnului, cuvântul său, este mai ascuțită decât orice sabie lumească:

O mare dorință și-a făcut loc în inima mea odată cu mântuirea, o dorință pe care nu o înțelegeam prea bine, fiind în mare parte din viață o persoană destul de singură și lividă de sentimente, ale cărui gânduri cu greu le puteai discerne sau înțelege.

Această dorință se mărește pe zi ce trece și Dumnezeu a îngăduit să-i înțeleg interpretarea. După cum spuneam și în articolul precedent în care le mulțumeam tuturor celor care susțin websiteul, una dintre marile mele dorințe este ca Domnul să ridice în jurul meu o familie creștină puternică în credință și unită în Duhul Sfânt.

Familia unită mi-o închipui așezată undeva la țară, la poalele dealurilor, pe un teren cât oi vedea cu ochii, unde să ia naștere o comunitate care să-și producă aproape tot ce are nevoie pentru a trăi și crește, dar care să împartă din binecuvântările Domnului în toată țara.

Vă mulțumesc tuturor celor care susțineți websiteul prin distribuirea materialelor în internet. Deși poate nu vă dați seama în acest moment, dar voi susțineți lucrarea lui Cristos în viețile voastre, a celorlalți, cât și în a mea.

Dorința mea e ca websiteul să ajungă să fie cunoscut în toată țara și oriunde au plecat semenii noștrii prin lume.

Motivația nu este una de natură fizică, ci pur spirituală. Dacă voi ajunge vreodată să trăiesc din slujirea mea, o voi face biblic (1 Corinteni 9:14Chiar așa a rânduit Domnul, ca toți cei ce predică evanghelia să trăiască din evanghelie.). Deși îmi displac discuțiile despre bani și lucruri materiale, sunt conștient că am nevoie de lucruri lumești ca să aduc lucruri cerești în viețile oamenilor. În același timp, cred în ceea ce spunea Cristos:

Mânia mea se aprinde precum un cuptor încins, iar mai apoi focul se stinge prin întristarea apăsătoare ce se revarsă prin ochii înroșiți de-atâtea lacrimi, după care se-așterne acceptarea precum adierea rămasă-n urma unei năprasnice furtuni, printre care își face loc și suferința care nu-mi dă pace pentru o perioadă.

Astfel reacționez de multe ori atunci când mă întâlnesc cu exemple după exemple ale stării deplorabile în care se află bisericile lumești în acest moment. Cum aș putea fi altfel, când văd atâția oameni cântându-și adormirea cu vorbe mieroase, lăudând numele Domnului, slăvind bunătatea și mila lui, dar fiind departe de oricare înțelegere a cuvântului său?

Cum să nu mă mâniez, când văd atăția lupi spurcați care predică unei turme oarbe, care se preface dibaci că trăiește pentru Cristos, dar uită mai întâi să moară pentru el?

(...) oricine îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie, acela şi-o va salva. (Marcu 8:35)