Ioan 8:31-32Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei; și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.

Adevărul vă va face liberi

Website de resurse creștine

Nebunul a spus în inima lui: Nu este Dumnezeu. Sunt corupţi şi au făcut fapte scârboase, niciunul nu face binele. (Psalmul 14:1)

Poți știi ceea ce nu știi?

Atunci de unde știi că nu există Dumnezeu?

Tu spui că e bine, el spune că e bine,
Ei spun că e bine, toți spun că e bine,
Atunci care-i problema, Cătăline?

Gândește pozitiv, bucură-te de viață,
Zâmbește, ia totul ca pe-o joacă.
Nu-i așa că viața e frumoasă?

Zilele mi-s petrecute în amărăciune, iar zâmbetul mi-e precum diamantul printre straturi peste straturi de roci neșlefuite, apăsat de suferință și întristare, după cum este scris:

Chiar în râs inima este plină de durere, şi sfârşitul acelei veselii este întristare. (Proverbe 14:13)

De aceea am privit în jur la ceea ce este viața mea și am urât-o. Mi-am urât existența și am blestemat ziua în care m-am născut. În timp ce sunt căutat să mi se ureze toate cele bune în acea zi blestemată, eu îmi închid telefonul și nu vreau să văd pe nimeni, în acea zi blestemată în care am cunoscut lumea.

„Dar Dumnezeu nu vrea ca tu să suferi, ci să te bucuri de ceea ce ți-a dat.“, ar putea încerca să-mi spună cineva pentru a-mi alina suferința.

Să nu se supere pe mine acel cineva și să nu mi-o ia în nume de rău, dar nu are cum să știe ce lucrează Dumnezeu în viața mea și cred ba că nu știe, sau ignoră voit, versetele care atestă altceva.

Conjunctura mă pune în situația în care particip frecvent la discuții despre politică, așa că am decis să scriu ceva și despre acest subiect. Nu vei găsi în articolele mele păreri corecte din punct de vedere politic. De fapt, nu prea o să găsești politic. Nu mă uit la televizor, nu citesc ziarele, nu urmăresc nici măcar știrile; cel puțin nu amalgamul de confuz care poartă numele de știri în ziua de azi.

Se mai întâmplă să aud întrebări de genul: „Nu te interesează și pe tine ce se întâmplă în jurul tău?“ Ba da, mai mult decât își pot închipui cei care întreabă, dar dacă interesul meu pentru ce-i în jur se măsoară după volumul regurgitărilor mass-media pe care le consum, atunci prefer să creadă că stau în beznă și să-mi păstrez speranța că într-o zi vor conștientiza ce îmi doresc să le spun prin asta.

Noua Ordine Mondială este denumirea în jurul căreia s-au adunat și vor continua să se adune slujitorii întunericului acestei lumi în rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu. Nu este un termen inventat de vreunul din cei care au expus pe parcursul timpului acest sistem diabolic, ci ei înșiși, încă de pe-acum cel puțin 46 de ani1, l-au rostit în repetate rânduri în discursurile lor pline de înșelăciune, printre aceștia aflându-se șefi de stat și politicieni ai Statelor Unite și Marii Britanii.

Dar în articolul de față nu-ți voi oferi o istorisire a acestor lucruri, lăsând tratarea mai pe larg pentru o altă dată; până atunci poți citi ceea ce am scris în capitolul 5 al cărții Ascultă, unde am prezentat pe scurt aspectul geopolitic al fiarei, acesta fiind numele biblic al Noii Ordini Mondiale.

Acum să revenim la cei trei evrei, Șadrac, Meșac și Abednego, care au trăit pe timpul când Israelul era în captivitate în Babilon, iar împăratul Nebucadneţar (Nabucodonosor) conducea peste ținut. Aceștia ne oferă un exemplu de credință neclintită în fața unei guvernări corupte și diabolice, într-una dintre cele mai impresionante mărturii aduse puterii salvatoare a Dumnezeului etern.

În cadrul unei mici discuții purtată cu cineva la locul de muncă, am rostit ceea ce eu cred a fi un adevăr inconfortabil despre o chestiune sensibilă din firmă, moment în care mi s-a spus:

„Aici nu-ți dau dreptate.“

Deși aparent poate fi interpretată ca fiind o discuție în contradictoriu, nu am luat-o așa, ci mai degrabă am perceput că persoana cealaltă era conștientă de situația descrisă, dar nu voia să o recunoască fățis.

Percepția mi s-a cofirmat când la scurt timp după ce nu mi-a dat dreptate, ea însăși a oferit un exemplu care nu făcea decât să confirme afirmația mea. Gândidu-mă la aceasă discuție aparent insignifiantă, mintea mi-a fost cuprinsă de realizarea că atâta timp cât rostesc adevăruri dureroase, nu voi avea niciodată dreptate.

Haide să-ți dau un exemplu. Mi se mai întâmplă, ce-i drept destul de rar, să mă uit pe profilele oamenilor de pe Facebook, ce spune fiecare, ce poze își mai urcă, pe unde se mai duc, și aproape de fiecare dată rămân cu un lucru în minte: nu cât de frumoastă este viața și ce minunați sunt oamenii, ci mai degrabă cât de fără sens este totul.

Pentru o bună bucată din istoria Israelului, idolatria a fost cea mai mare problemă a poporului ales. În articolul precedent din această serie, am putut vedea cum idolatria este asemănată de Dumnezeu cu adulterul. Prin numeroase analogii, Domnul îi spunea Israelului că felul în care poporul său l-a părăsit și s-a alipit de idolii lui este similar cu o femeie care își înșală bărbatul.

Motivul pentru care expunerea mea este îndreptată asupra Bisericii Ortodoxe se datorează simplului fapt că ortodoxia reprezintă religia majoritară a poporului român; cel puțin pe hârtie. Acest lucru nu înseamnă că se face singura vinovată de păcatul idolatriei, dar se distinge de mama sa, Biserica Catolică, din care a ieșit în 1054 prin Marea Schismă, prin faptul că aceasta din urmă a ales să-și facă și statui, pe lângă icoanele sale.

Multe sunt argumentele care susțin această închinare idolatră, unul dintre cele mai vociferate fiind poziția adoptată de către participanții iconoduli (care cinsteau icoanele) la Sinodul al VII-lea ecumenic, putând fi rezumat prin următoarele cuvinte ale lui Ioan Damaschin: