Ioan 8:31-32Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei; și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.

Adevărul vă va face liberi

Website de resurse creștine

De aceea nu lăsaţi pe nimeni să vă judece datorită mâncării, sau datorită băuturii, sau în respectarea unei sărbători, sau a lunii noi, sau a sabatelor. (Coloseni 2:16)

Cuvântul lui Dumnezeu venit prin apostolul Pavel interzice oricui să judece un credincios în privința lucrurilor pe care le mănâncă sau bea, cât și a zilelor de sărbătoare și odihnă pe care acesta nu le ține. Pentru a interpreta corect cuvântul Domnului și a nu ne lăsa purtați de propriile pofte sau interpretări personale, este necesar ca, pe lângă Duhul Sfânt care ne călăuzește în toată cunoașterea (Ioan 16:13Dar când vine el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul (...)), să cunoaștem și să înțelegem cât mai bine ansamblul mesajului biblic și diferitele contexte în care sunt plasate cuvintele.

Cultele se formează și sunt întreținute prin erezii care sunt rezultatul scoaterii versetelor din context, izolării lor de restul mesajului biblic și interpretării lor conform propriilor pofte sau rătăciri. În cazul de față, dacă ar fi să izolăm versetul de restul mesajului biblic, am putea deduce că avem voie să bem ce vrem (inclusiv băuturi alcoolice sau droguri), acest lucru fiind absolvit de orice fel de judecată.

Nu oricine îmi spune: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerului; ci cel ce face voia Tatălui meu care este în cer. (Matei 7:21)

Cuvintele rostite de către Domnul Isus Cristos scot în evidență o problemă cu repercusiuni a căror gravitate nu poate fi exprimată prea bine în cuvinte. Domnul ne avertizează că în mulți oameni există o credință deșartă care se arată prin lingușeli și laudă limbută, dar care nu este conformă cu voia Tatălui, o credință care amăgește pe cei prinși în mreajele sale cu gândul că au viață veșnică, când de fapt sunt în continuare morți în păcat.

În zilele noastre, în care pseudocreștinismul a luat o amploare uluitoare, sunt mulți care umblă după poftele trupului și cred că fac voia Tatălui. Mulți sunt cei care cred că faptele pe care le fac sunt o confirmare a credinței vii care se află în ei, care se desfată în elitismul provenit din apartenența la anumite biserici, care cred că cred, dar de fapt doar se prefac.

DACĂ nu zidește DOMNUL casa, în zadar muncesc cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte DOMNUL cetatea, în zadar veghează paznicul. (Psalmul 127:1)

Dacă Domnul nu mi-ar fi ținut căsnicia, ea s-ar fi destrămat de mult, căci prin mine și de la mine nu am putere să țin ceea ce nu-mi aparține. Nu eu sunt cel ce a orânduit de la început ca bărbatul să-și lase părinții și să se alipească de soția lui (Geneza 2:24De aceea un bărbat va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup.), cum nici eu nu sunt cel care a spus că ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă (Marcu 10:9De aceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.).

Cel ce a separat lumina de întuneric și a despărțit marea în două îți va zdrobi casa în bucăți dacă nu te temi de el și te îngâmfi în propria ta inimă, amăgindu-te cu puterea ta deșartă de a-ți ține casa și familia laolaltă. Este suficient să-și întoarcă pentru o zi fața de la tine și vei vedea cum copiii ți se duc de râpă, soția se abate în patul altora și tu te vei îneca în beție.

Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi pentru totdeauna. (Evrei 13:8)

Dumnezeu este același, doar omul s-a schimbat; și nici măcar atât, doar felul în care se raportează la păcat, învățând pe parcurs să devină tolerant, de nelegiuire ajungând să fie îngropat.

Felul în care îl percepem pe Dumnezeu s-a schimbat și el, modul în care credem că interacționăm cu el a suferit modificări, lumea însăși este într-o perpetuă alterare, doar Domnul continuă fără nici o schimbare.

Această statornicie întru eternitate face ca Domnul să vadă păcatul în același fel în care l-a văzut dintotdeauna. Faptul că omului i se par unele lucruri acceptabile, nu înseamnă că în ochii lui Dumnezeu nu sunt detestabile.

Cel ce îşi acoperă păcatele nu va prospera, dar oricine le mărturiseşte şi se lasă de ele va primi milă. (Proverbe 28:13)

Mai deunăzi îi spuneam cuiva că în expunerea faptelor neroditoare ale întunericului (Efeseni 5:11Şi să nu aveţi părtăşie cu faptele neroditoare ale întunericului; ci, mai degrabă, mustraţi-le.), există o linie de demarcație foarte fină peste care poți trece foarte ușor, fără să-ți dai seama, astfel devenind părtaș la însuși întunericul peste care vrei să aduci lumina cuvântului Domnului.

Linia este foarte evidentă atunci când ai un întuneric apăsător, dar aceasta devine periculos de fadă când te confrunți cu semiîntunericul, pentru că acesta conține parte din lumină în el, ceea ce-l face deosebit de înșelător, oamenii nerealizând că, în timp ce merg pe calea puțin luminată, se afundă tot mai adânc în pântecele iadului și ajung să confunde iluminarea și revelația divină cu simpla adaptare a propriilor ochi la întunericul ce-i înconjoară.

Dragul meu adventist,
Să știi că sunt cam trist,
Când văd cum ești închis,
Așteptând ca un proscris,
Judecata cea de-apoi,
Cu inima făcută sloi,
Încrezut într-ale tale,
Lucrări și fapte legale.

Soţiilor, supuneţi-vă propriilor voştri soţi, aşa cum este cuvenit în Domnul. (Coloseni 3:18)

Înainte de căderea omului, raportul de subordonare dintre Adam și Eva nu este foarte clar, singurul indiciu fiind mențiunea că femeia a fost făcută să-i fie bărbatului un ajutor potrivit pentru el (Geneza 2:18). Dacă acest lucru implică subordonare, rămâne de lămurit prin mai multă cercetare, dar un lucru este de necontestat: după cădere, raportul de subordonare devine evident.

Femeii i-a spus: (...) dorinţa ta va fi spre soţul tău şi el va stăpâni peste tine. (Geneza 3:16)

De-aici încolo, Dumnezeu stabilește o ierarhie definitivă între soț și soție, lucru reiterat și confirmat în Noul Testament prin versete ca cel despre care discutăm acum.