„Oare poți, de bunăvoie, a duce animalul la tăiat?
Tot așa nici cu mine n-ai izbândă la-nsurat!“
Ar spune țanțoș un bărbat adevărat.

Dar nu știi tu, oare, în marea-ți prostie,
Că făr' de femeie, casa ți-i pustie?
Unde ea nu face ca să-nflorească,
Cum poți sădi, ca mai apoi să crească?

Căci Domnul la-nceput perechi le-o făcut,
Iar privind spre om, singur l-o văzut.
Femeie din propria-i coastă el i-o ridicat,
Iar acesta văzând-o, mult s-o bucurat.

Femeia chibzuită de toate se-ngrijește,
Iar familiei sale nimic nu-i lipsește.
Ea lucrează-n tihnă a sa meserie,
Și-aduce-n casă multă bogăție.

C-o asemenea femeie bărbatul e binecuvântat,
Căci de curve și putori nu ai loc în sat.
Așe că i-ați bărbate femeie aleasă,
Și nu da-napoi de la a ta nevastă.

Înainte