Îmi doresc să mai poposesc oleacă în tărâmul încețoșat al alegoriilor și să-ți mai ofer încă două pasaje cu o încărcătură spirituală profundă, prin care îmi doresc să-ți completez imaginea de oglindire a eternului în profan.

Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi, mănâncă. Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi. De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva să mănânce? Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui. (Ioan 4:31-34)

Că tot făceam referire la mâncare ultima oară, am zis să continui pe aceeași linie. Cristos le vorbea despre minunata lucrare cerească pe care avea să o împlinească, iar discipolii se întrebau dacă i-a dat cineva să mănânce, fiind fără înțelegere și prinși, parcă, în mreajele amăgitoare ale expresiei următoare: (...) să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri. (Isaia 22:13)

Realizez că, la prima vedere, poate părea destul de amuzant și, atunci când nu sunt cuprins de covârșitoarea întristare pe care mi-o aduce realizarea consecinței pe care o poartă această ignoranță, mai tresar într-un zâmbet sau râs citind astfel de conversații purtate de cei din jurul lui Cristos pe seama înțelepciunii pe care el dorea să le-o împărtășească.

Ca să nu-ți las impresia că aceste interpretări le scot eu din mintea mea seacă, o să-ți mai dau încă un exemplu evident al acestei doctrine de alegorizare și codificare a lumii spirituale în cea materială, doctrină prin care Domnul pe de o parte explică lucrurile cerești muritorilor, iar pe de alta aruncă un voal peste ochii celor ce nu vor să creadă, făcând astfel înțelepciunea acestei lumi o prostie (1 Corinteni 1:20(...) Nu a făcut Dumnezeu prostească înţelepciunea acestei lumi?).

Fiindcă este scris că Avraam a avut doi fii, unul din femeia roabă şi celălalt din femeia liberă. Dar cel din femeia roabă a fost născut conform cărnii, iar cel din femeia liberă, prin promisiune. Lucrurile acestea sunt o alegorie (...) (Galateni 4:22-24)

La ce făcea referire Pavel? Păi, este foarte complicat, dar o să-mi dau silința să-ți rezum fără a te da de tot peste cap. Avraam, cel pe care Domnul l-a chemat în Geneza 12 pentru a-i da moștenire țara Canaanului, și din care a ieșit poporul Israel, a avut doi fii: Isaac și Ismael. Isaac era fiul moștenitor promis de Dumnezeu, în timp ce Ismael a fost fiul unei slujnice egiptence, Hagar.

Deși aceste lucruri s-au întâmplat în realitate, evenimentele din jurul lor și felul în care au avut loc reprezintă o alegorie la cele două legăminte pe care Domnul le-a făcut cu Avraam și cu ai săi copii: promisiunea făcută lui Avraam (Geneza 15) și legea de la muntele Sinai (Exodul 20).

(...) fiindcă acestea sunt cele două legăminte, unul, de la muntele Sinai, care naşte pentru robie şi care este Agar. Fiindcă această Agar este muntele Sinai în Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum şi este în robie cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este liber, cel ce este mama noastră a tuturor. (...) Iar noi, fraţilor, suntem copiii promisiunii aşa cum a fost Isaac. Dar aşa cum atunci, cel ce fusese născut conform cărnii persecuta pe cel născut conform Duhului, tot aşa şi acum. Totuşi ce spune scriptura? Alungă femeia roabă şi pe fiul ei, pentru că fiul femeii roabe nicidecum nu va fi moştenitor cu fiul femeii libere. Aşa că, fraţilor, nu suntem copii ai femeii roabe, ci ai femeii libere. (Galateni 4:24-26, 28-31)

NOTĂ! Cuvântul corespunde nu cred că este potrivit în acest context, în versiunea King James fiind answers, adică răspunde Ierusalimului, în sensul de subordonare. În DEX am văzut că are și sensul de a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe, doar că mie unul nu-mi transmite acest lucru în versetul de mai sus și de aceea cred că e o alegere neinspirată.

Încă o dată observăm comparația cetăților cu femei (femeia liberă - Ierusalimul) și faptul că lucrurile care s-au întâmplat în jurul lui Avraam sunt codificate sub formă alegorică pentru a transmite, de fapt, cu totul alt mesaj decât acela că Avraam a avut doi fii, unul născut din femeia roabă, iar celălalt dăruit de Domnul printr-o minune; nu, nu este doar o relatare seacă a unui fapt istoric, ci cu mult mai mult de-atât. Îmi doresc și mă rog ca astfel să se formeze complet în mintea ta imaginea acestei doctrine vitale.

Chiar dacă nu înțelegi pe deplin ce scrie în versetele de mai sus, cum nici eu nu pot pretinde astfel fără să fiu găsit un fariseu, un lucru este foarte clar și nu ai cum să-l ratezi: aceste lucruri sunt o alegorie, spus clar și răspicat de către Pavel, inspirat de Duhul Sfânt.

Înapoi Înainte