Să continuăm cu explicația despre felul în care Domnul compară cetățile cu niște femei, iar pentru acest lucru vom poposi puțin în Vechiul Testament, mai exact în uimitoarea descriere a cetății Ierusalimului din Ezechiel capitolul 16.

Am decis să copiez toate cele 14 versete, nu pentru că nu ai avea de unde altundeva să le citești, ci pentru că îmi doresc ca măcar prin intermediul siteului meu să primești pâinea spirituală necesară vieții veșnice, căci sunt conștient că în bisericile lumești se servește pâine mucegăită peste care se presară câteva firimituri din cuvântul Domnului, ca nu cumva să prindă putere și să li se deschidă ochii amăgiților care își fac veacul prin ele și să nu mai cotizeze la vistieria tâlharilor care au vândut turma, printre altele.

DIN nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, fă cunoscute Ierusalimului urâciunile lui; și spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEUL Ierusalimului: Originea ta şi naşterea ta sunt din ţara lui Canaan; tatăl tău a fost amorit şi mama ta hitită. Şi cât despre naşterea ta, în ziua în care ai fost născută, buricul tău nu s-a tăiat, nici nu ai fost spălată în apă pentru înmuiere; nu ai fost tratată deloc cu sare, nici înfăşată deloc. Niciun ochi nu s-a milostivit de tine, pentru a-ţi face ceva din acestea, să aibă milă de tine; ci ai fost aruncată în câmp deschis, pentru a fi detestată fiinţa ta, în ziua în care te-ai născut. Şi când eu am trecut pe lângă tine şi te-am văzut murdărită în propriul tău sânge şi ţi-am spus pe când erai în sângele tău: Trăieşte! Da, ţi-am spus pe când erai în sângele tău: Trăieşte! Eu te-am făcut să te înmulţeşti ca mugurele câmpului şi ai crescut şi te-ai făcut mare şi ai ajuns podoaba podoabelor; sânii tăi s-au rotunjit şi părul tău a crescut, deşi erai goală şi fără haine. Acum, după ce am trecut pe lângă tine şi te-am privit, iată, timpul tău era timpul dragostei; şi mi-am întins învelitoarea peste tine şi ţi-am acoperit goliciunea; da, ţi-am jurat şi am intrat în legământ cu tine, spune Domnul DUMNEZEU şi tu ai devenit a mea. Atunci te-am spălat cu apă; da, ţi-am spălat în întregime sângele de pe tine şi te-am uns cu untdelemn. Te-am îmbrăcat de asemenea cu lucrare brodată şi te-am încălţat cu piele de bursuc şi te-am încins cu in subţire şi te-am acoperit cu mătase. Te-am împodobit de asemenea cu ornamente şi ţi-am pus brăţări la mâini şi un lănţişor la gât. Şi ţi-am pus o bijuterie pe frunte şi cercei în urechi şi o coroană frumoasă pe cap. Astfel ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi veşmântul tău era din in subţire şi mătase şi lucrare brodată; ai mâncat floarea făinii şi miere şi untdelemn; şi ai fost foarte frumoasă şi ai prosperat şi ai ajuns o împărăţie. Şi faima ta a mers printre păgâni pentru frumuseţea ta, pentru că aceasta era desăvârşită prin frumuseţea mea, pe care am pus-o peste tine, spune Domnul DUMNEZEU. (Ezechiel 16:1-14)

Sper să nu mă înșel, dar cred că acest pasaj evidențiază cel mai bine din toată Biblia faptul că Dumnezeu vede cetățile ca niște femei. Bineînțeles că vorbim despre o alegorie, ar fi de-a dreptul prostesc să credem că Domnul chiar a încălțat pietrele Ierusalimului cu piele de bursuc.

Am putea crede că unul din motivele pentru care cuvântul cetate este de genul feminin (o cetate, două cetăți) se datorează acestei percepții exprimată în Biblie, dar dacă mergem pe această linie îngustă de gândire, în care ne raportăm la trupesc pentru a înțelege spiritualul, atunci vom arăta aceeași nechibzuință ca cei care interpretează Biblia în mod literal acolo unde nu trebuie și ajungem la tot felul de erezii și lucruri bolnave, ca acel cult care aduce șerpi în biserica lor pentru că este scris: Iată, vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului; şi nimic, în niciun fel, nu vă va vătăma. (Luca 10:19)

Trebuie să înțelegi ceva foarte important și acest lucru va fi următorul punct de discuție după cel cu cetățile ca femei, anume că lumea însăși este o alegorie și că efemerul este reflexia veșniciei. Ce simți acum prin trupul tău este o convenție a mortalității: materia, spațiul, timpul, ele nu există, nu în sensul în care ai defini în mod normal existența. Imaginează-ți toată lumea, întreg universul chiar, ca reflexia ta într-un lac puțin tulbure: te vezi, ești tu, dar nu chiar, ci doar ceva care seamănă cu tine, totul este sucit și nu foarte clar, nu prea bine definit, puțin conturat, pătat, întinat.

Așa este și lumea materială în raport cu cea spirituală: ce acolo este veșnic, aici moare, ce dincolo e fără de sfârșit, aici este limitat și oprit. Vedem ca printr-o oglindă:

Căci acum vedem întunecat, ca într-o oglindă. (1 Corinteni 13:12)

Înapoi Înainte