Tu spui că e bine, el spune că e bine,
Ei spun că e bine, toți spun că e bine,
Atunci care-i problema, Cătăline?

Gândește pozitiv, bucură-te de viață,
Zâmbește, ia totul ca pe-o joacă.
Nu-i așa că viața e frumoasă?

De ce să fii trist, de ce să fii supărat,
Ce rost are să fii îngândurat?
Nu vezi oare, că totu-i minunat?

Cred că problema, de fapt, sunt eu.
Prea mult gândesc, prea puțin trăiesc,
Cred că e cazul să mă răzgândesc.

Voi strânge prostia la al meu piept.
Înțelegerea o voi lepăda,
Iar înțelepciunea o voi detesta.

Prost și fericit să fiu, nu înțelept și trist.
Să râd ca prostul în a sa veselie,
Nu să pătrund cu mintea a sa prostie.

Să zburd vesel prin valea ignoranței.
Să mă-mbăt cu amestec de sminteală,
Să fiu orb și să uit de lumea reală.

Ce bucurie să ai mintea-n ceață.
Să fii eliberat de povara gândirii,
Să te lași purtat de vântul amăgirii.

Doar că alegerea am făcut-o deja.
Aici nu am ales să-mbrățișez neghiobia,
Ci am străpuns astfel în inimă prostia.

Înapoi Înainte