Înainte de a începe detalierea evenimentelor la care am luat parte în acest an în cadrul festivalului medieval, trebuie neapărat să menționez că pentru mine, Sighișoara este o reprezentare fidelă a ceea ce eu consider ca fiind arhetipul unei cetăți medievale: poziționarea strategică pe culmi înalte îi conferea un avantaj considerabil în respingerea atacatorilor, străzile înguste și aleile secundare sunt special concepute pentru a face din cetate un adevărat calvar pentru invadatori, casele alipite, zidurile și turnurile ghildelor alcătuiau o serie de fortificații greu de pătruns, iar piețele erau locurile unde comerțul propaga cetatea spre noi culmi ale prosperității.

Începând cu toamna anului 2014, am cutreierat o bună parte din țara noastră, vizitând pe parcurs numeroase cetăți și castele, unele renovate, altele în curs de renovare, doar una, cetatea de la Saschiz, lăsată în paragină. Dintre toate, Sighișoara și Râșnov îmi plac cel mai mult.

Chiar și fără un festival medieval, cetatea Sighișoara este deosebită. Faptul că te poți caza într-o clădire monument istoric este o experiență pe care nu o poți avea în prea multe locuri din lume. Acest lucru este echivalent cu a deschide o fereastră în trecut, unde istoria se îmbină cu prezentul într-un mod plăcut.

Acestea fiind spuse, să continuăm cu relatarea. La începutul lunii aprilie, ne-a atras atenția un articol despre festivalul medieval care urma să se țină anul acesta, după ce anul trecut a fost prima dată din istoria de mai bine de douăzeci de ani a acestuia când nu s-a ținut. Motivul ar fi fost niște legi noi pe care administrația locală nu le-a putut respecta la vremea aceea, ducând într-un final la o sincopă în tradiția Sighișoarei.

Am decis că anul acesta este un moment bun pentru a ne reîntoarce pe meleaguri medievale și, în aceeași seară în care am văzut articolul, am și rezervat o cameră într-una din casele din cetate. Ni s-a cerut un avans de minim 100 de lei parcă, doar că noi am achitat aproape toată contravaloarea cazării folosind tichete de vacanță care urmau să expire la sfârșitul lunii, așa că am trimis tichetele prin armăsarii motorizați ai unei firme de curierat, pentru ca negustorul să poată la rându-i a-ncheia socotelile cu boierul în timp util.

O să-ți ofer mai jos câteva detalii despre cazarea pe care am optat-o pentru perioada 27-29 iulie.

Cazarea în cetate

  • Nume: Casa Barocă
  • Preț: 300 lei / noapte
  • Condiții: trei stele
  • Mese asigurate: nu; 20 lei / persoană în plus pentru micul dejun
  • Locație: în capătul străzii Cositorarilor, fix lângă piața Rățuștelor
  • Camera: 3, la mansardă

Confirmarea achitării avansului, cât și comunicarea ulterioară, s-a realizat prin telefon și e-mail, neimplicând ceva ieșit din comun. Când am ajuns în Sighișoara, în după-amiaza zilei de 27 iulie, ni s-a spus că putem urca cu mașina în cetate, urmând să revenim cu un telefon când suntem mai aproape de ea pentru îndrumări. Pentru că am tendința să fiu berbec câteodată, fără să sunăm, am încercat să intrăm în cetate prin poarta de sub Turnul cu ceas, lucru, bineînțeles, imposibil din cauza unui pilon de fier amplasat pe centrul străzii.

M-am strecurat în cele din urmă mai jos puțin de poartă și am găsit un loc de parcare, urcând astfel cu bagajele și bombănind pe drum despre lipsa de interes a gazdei în a trimite pe cineva să ne ajute, amintindu-mi de o situație similară întâlnită în Grecia prin 2011, suferită tot din cauza românilor nepăsători. Puțin mai târziu, când am văzut o mașină parcată în piața Rățuștelor, mi-am dat seama că gazda ne spusese să o sunăm pentru a ne îndruma prin altă parte către interiorul cetății (pe la poarta Turnului Croitorilor), dar așa merit când sunt berbec.


După cum vei putea observa din pozele ce urmează, casa este în ton cu bătrâna cetate în care s-a înrădăcinat de-atâta vreme.

Casa Barocă

Strada Cositorarilor

Am fost foarte impresionați încă de la început de locul unde aveam să poposim pe durata festivalului, primind la sosire, pe lângă cheia de la ușa camerei, și o cheie uriașă pentru poarta casei, fata care ne-a întâmpinat rugându-ne să o închidem de fiecare dată când ieșim sau intrăm.

Cheia uriașă a porții casei

Poarta casei

Interiorul este de-a dreptul fascinant, căci, cu excepția modernizării impuse de timpurile în care trăim, arhitectura este conservată în totalitate, emanând parcă un puternic iz de apus de veacuri și un freamăt al vremurilor demult apuse. Elementele tehnologiei moderne îți șopteau ușor că te afli încă în 2017, dar de multe ori nu reușeau să înăbușe sentimentul copleșitor că ai fost transpus în trecut, iar cheile încolăcite pe inelul de fier, împreună cu șnurul ale cărui capete erau îmbinate cu ceară ștanțată, trosnetul fin al podelelor și scârțâitul ușilor, mobilierul antic și bârnele din lemn expuse văzului nu-ți dădeau voie să te întorci înainte în prezent.

Hol mic intrare

Recepția

Camera deschisă din dreapta recepției

Urcarea către camere se face folosind niște scări foarte înguste, deosebit de abrupte și amplasate în unghiuri ascuțite, dovedindu-se a fi o adevărată provocare parcurgerea lor fără o răsturnare de situație.

Treptele de lângă recepție

Treptele către mansardă

Ușa de la mansardă

În următoarele poze îți voi prezenta camera de la mansardă în care am stat, reprezentând pentru noi o experiență unică și deosebit de plăcută. În ea predomină culoarea maro, fiind în ton cu bârnele de lemn expuse, contrastată pe alocuri cu perdele și așternuturi albe cu dantelă și fotolii dintr-un material de un roșu regal.

Intrarea de la mansardă

Vedere înspre intrarea de la mansardă

Vedere dinspre intrarea de la mansardă

Expunerea planului înclinat al mansardei

Vedere către ușa de la baie

Baia camerei este compusă dintr-un amestec de suporți din fier forjat și alamă, baterii de alamă și laitmotivul bârnelor din lemn. Un element de decor foarte interesant, care, din păcate, nu poate fi admirat din poze, este compus dintr-o bârnă de lemn care desparte în două oglinda de deasupra chiuvetei, faianța din jurul bârnei fiind decupată pentru a-i face loc acesteia, asemănându-se cu un drum bătătorit ce străpunge o pădure de modern.

Vedere către intrarea în baie

Vedere de ansamblu a băii

Printr-o contorsiune arhitecturală bizară pe care n-am reușit încă să o deslușesc, ferestrele camerei au deschidere către terasa ce se află în stânga clădirii, deși traseul scărilor nu pare să ducă în direcția aceea.

Terasa din stânga clădirii

Când ne-am cazat, ni s-a spus că pentru a servi micul dejun, trebuie să spunem cu o seară înainte ce dorim să mâncăm, ca și ei la rândul lor să-și poată face aprovizionarea pentru a doua zi. Am decis să ne facem singuri aprovizionarea de la magazinele din zonă și să ne autoservim după bunul plac, fără a mai apela la acest serviciu suplimentar oferit.

Ca și lucruri mai puțin plăcute întâlnite aici au fost praful și pânzele de păianjen de pe alocuri, salteaua de pat foarte uzată și gheboasă, un cuier pe cât de frumos, pe-atât de rupt de la mijloc și o veioză delicată căreia acoperământul pârlit de dogoarea becului refuza să-i șadă locului. Motivul unei curățenii mai precare l-am lămurit ulterior, când, discutând cu una din angajatele bănuim noi mai vechi, ni s-a spus că majoritatea fetelor sunt noi și nu prea fac treabă cum trebuie, fiind nevoie să fie supravegheate mai îndeaproape.

Soția a asistat întâmplător la o mustrare puternică din partea gazdei asupra slujnicelor care o ajutau la servitul mușteriilor, care, din cauza lipsei de atenție și probabil și a oboselii, nu au trecut pe nota de plată o bună parte din consumația de la o masă, mușterii plecând fără să plătească tot.

Pe lângă schimbarea obligatorie a saltelei și repararea mobilierului stricat, consider că mai pot fi aduse niște îmbunătățiri care ar ajuta considerabil la crearea și menținerea efectului de apus de veacuri, printre care voi menționa:

  • Înlocuirea becurilor cu cele de tip Edison, care, chiar dacă se pot dovedi a fi potrivnice întreprinderii unor activități dintr-o cameră de zi, îmbracă plăpând împrejurimile într-o lumină caldă, asemănătoare cu cea degajată de candelele din trecut.
  • Mascarea tuturor cablurilor, inclusiv a celor din exterior. În prima poză se pot vedea două liane electrice atârnând deșucheat pe fațada clădirii, perturbând grav aspectul plăcut al casei. Odată cu ele, trebuie neapărat mascată și cutia electrică.
  • Ascunderea pungii de plastic folosită la coșul de gunoi din baie, care pătează decorul bine ales al acesteia.

Toate ca toate, atât eu, cât și draga mea soție, recomandăm cu căldură această pensiune cu totul specială tuturor celor care vor să poposească în cetatea Sighișoara, fie pe parcursul festivalului medieval, sau cu oricare altă ocazie care-i va purta într-ânsa.

Arhitectura deosebită a casei și a camerei în care am stat, poziționarea departe de centrul învolburat, micile detalii care îmbogățesc momentele petrecute aici, cât și facilitățile puse la dispoziție prin condițiile de trei stele, au reușit în cazul nostru să înăbușe unele neajunsuri, înfiripând în mintea noastră amintirea uneia dintre cele mai frumoase și interesante locuri de cazare în care am stat până acum.

Te las cu un mic detaliu care a impresionat-o teribil de mult pe soția mea: un radio bunic, care în ciuda vârstei, încă mai are glas în el.

Un aparat radio vechi


Pentru cineva care dorește să participe la festivalul medieval pe viitor, cazarea în cetate, deși destul de costisitoare, reprezintă un avantaj enorm, deoarece ai tot ce-ți trebuie la-ndemână, nefiind nevoit să cari după tine haine de schimb pentru răcoarea serii, să plătești taxă de intrare la toaletă de fiecare dată, te poți întinde oricând dacă se așterne oboseala pe neprevăzute, iar noaptea nu ești nevoit să mai parcurgi alt drum înapoi către cazare, după ce ai umblat toată ziua prin cetate.

Dar lăsând la o parte beneficiile fizice pe care ți le poate aduce, a fi cazat într-un monument istoric pe timpul unui festival care reproduce o perioadă istorică este, după părerea mea, experiența care completează sejurul tău în pântecele istoriei.

Înapoi Înainte