Dragul meu adventist,
Să știi că sunt cam trist,
Când văd cum ești închis,
Așteptând ca un proscris,
Judecata cea de-apoi,
Cu inima făcută sloi,
Încrezut într-ale tale,
Lucrări și fapte legale.

Nu vrei să crezi deloc,
Că vei fi aruncat în foc,
Că toate faptele tale,
Sunt ca cârpele murdare,
Că înaintea lui vei sta,
Doar prin Cristos, salvarea ta.
Care nu-ți cere fapte,
Căci el le-a-mplinit pe toate.

Așa că, te rog, nu te-ngâmfa,
Și ia aminte la mustrarea mea.
Nu-ți mai pune jugu-n cârcă,
Și scapăți sufletul de-osândă.
Oprește-te din a-ncerca,
Să-ți lucrezi salvarea ta,
Ci crede în cel ce-a venit,
Și toată legea a-mplinit.

Doar în Cristos vei putea afla,
Pacea și odihna ta.

Dumnezeu să aibă milă de tine și să zdrobească lucrarea necurată care îți ține inima înlănțuită în necredință!

Înapoi Înainte