Biblia deschisă cu versetul Romani 5:5 deasupra

Dragă cititorule,

În cele ce urmează voi încerca să ofer o perspectivă de ansamblu asupra vieții mele și a felului în care Dumnezeu m-a adus unde sunt acum. Deși am dorit să-mi fac publică prezența încă de acum câțiva ani, a fost mai bine că nu s-a întâmplat așa, căci era necesară o minimă perioadă de maturizare și conștientizare a drumului pe care Dumnezeu mi l-a așternut și pe care, cu blândețea și compasiunea de nedescris a Tatălui meu, mă face să pășesc, să merg, să alerg, iar când piciorul meu alunecă, este tot timpul acolo să mă prindă, să mă ridice și să mă încurajeze să continui, căci asta este ceea ce el a orânduit în mine, spre a face ceea ce este plăcut înaintea lui.

Rădăcinile lumești

Numele meu este Cătălin Oancea și povestea mea de viață este una puțin ciudată.

M-am născut în București, într-o familie în care nu mi-a lipsit vreodată ceva, singur la părinți, și mi-am petrecut primii ani din viață în Pantelimon. Deși acum cartierul arată normal, la vremea aceea erau momente când se transforma într-o adevărată zonă de război. Pentru cine cunoaște Bucureștiul, va realiza că, la fel ca multe alte cartiere, Pantelimonul era (și spun era pentru că nu mai știu cum este acum) un cartier cu foarte mulți țigani. Și astfel se făcea că atunci când eram mic, înainte să încep școala, țiganii se tăiau în stradă și vandalizau blocurile vecine, iar înjurăturile lor străpungeau atmosfera tensionată în care eu îmi formam prima impresie despre viață. De aici cred că atât eu, cât și tatăl meu, am deprins un limbaj grotesc care avea să ne urmărească toată viața. De mic am fost un copil de nestăpânit și, gândindu-mă în retrospectivă, demn de moarte încă din primii ani de viață: îmi blestemam și înjuram părinții și eram într-o rebeliune constantă față de ei. Eram extrem de arogant și infatuat, eram într-o stare conflictuală și chiar mă băteam cu alți copii, îmi plăcea să fiu în centrul atenției din motive greșite, eram un copil popular la școală, având o situație materială mai bună față de ceilalți copii, acest lucru datorându-se sacrificiului părinților mei, nu al faptului că mă trag din vreo familie de chiaburi.

Din dorința de a mă ține ocupat ca nu cumva să fac prostii, fiind un copil foarte dificil, săraca mama, necunoscând la vremea aceea prea multe, a adus asupra mea un blestem care avea să mă țină până când Dumnezeu m-a rupt din acea realitate alternativă: jocurile pe calculator. Până să încep școala, mi-au trecut prin mână consolele Atari și Super Nintendo, HC-ul și PC-ul. Țin minte și acum că, într-o dimineață când trebuia să mă duc la școală, m-am trezit singur și am deschis calculatorul pentru a apuca să torn o bază și să fac câteva unități în Dune 2, tatăl meu găsindu-mă ațintit cu ochii în monitor când a venit la mine cu intenția de a mă trezi.

Tot datorită efortului alor mei, am reușit în clasa a IV-a să ne mutăm din acel veritabil ghetou bucureștean într-o zonă mai liniștită. Această mutare a cauzat și schimbarea școlii de cartier într-una „de fițe“. Eh, aici este unde Dumnezeu a început cu adevărat să lucreze în viața mea și astfel începea drumul LUNG și anevoios al umilinței mele, drum care s-a finalizat aproape 15 ani mai târziu. În această școală aveam să trec prin multe încercări, simțind pe propria piele cum este să fii de partea cealaltă a baricadei, fiind batjocorit, amenințat, ignorat, nepopular și cu o situație materială modestă în comparație cu copii de bani gata care erau colegi cu mine: în clasa a VII-a, un coleg a venit la școală cu o tehnologie extraterestră numită laptop, jucându-se în timpul pauzelor niște Quake 2, iar cu altă ocazie am mers la jocuri Neo Geo cu Honorius, fiul lui Prigoană. În această școală nu cunoșteam pe nimeni, eram singur și aveam și un nume predestinat batjocurii: Tremurici. Începuseră să răsară în mine primele sentimente de ură față de cei din jurul meu și mă afundam tot mai mult în lumea mea virtuală.

Perioada liceului

A urmat liceul, unde și umilința s-a amplificat, dar și lucrarea Domnului în viața mea devenea tot mai evidentă. Țin minte cu o luciditate ieșită din comun cum un coleg de-al meu, în urma unei altercații verbale cu mine, a venit și mi-a dat un pumn în gură, în fața clasei lângă catedră, moment în care s-a strâns tot puhoiul de mici animale (a se citi colegi) în jurul nostru, scandând ca descreierații și provocându-mă să răspund, eu încleștându-mi pumnul și simțind toată frustrarea acumulată în toți anii din clasa a V-a până atunci curgând prin mine și concentrându-se în pumn, când deodată aud clar în capul meu: „Întoarce și celălalt obraz.“ (Matei 5:39Dar eu vă spun: Nu vă împotriviţi celor ce vă fac rău; ci oricui te va lovi peste obrazul tău drept, întoarce-i şi pe celălalt.) Și se tot repeta... și de-odată l-am privit pe colegul meu și mi s-a făcut milă de el. Era ceva complet ieșit din comun, nenatural pentru firea mea plină de ură și venin față de tot ce mă înconjura. Am plecat capul, mi-am decleștat pumnul și odată cu el și tensiunea din jur s-a disipat, dezamăgirea colegilor pentru faptul că n-am ripostat transformându-se în felicitări pentru colegul meu.

În tot acest timp eram batjocorit, scuipat, îmbrâncit, mușcat (nu degeaba le-am numit animale), ignorat, contemplând sinuciderea și fierbând de ură în interiorul meu față de ceea ce vedeam ca fiind niște gunoaie dezgustătoare. Mă afundam și mai mult în lumea mea virtuală și această frustrare era terenul perfect pentru diavol pentru a mă tenta cu posibilitatea de a controla materia din jur. Știam că este posibil și începusem să practic ceea ce nu poate fi numit altfel decât vrăjitorie. Începusem să alunec ușor spre filozofia orientală și meditație, dar nu pentru dulcegăriile în care este ambalată această filozofie, ci pentru a ajunge la acea putere de a manipula materia, având ca rezultat final supunerea celor din jurul meu. Țin minte și acum că țineam mâinile depărtate exact ca în jocurile mele și prin voință încercam să produc o scânteie, la un moment dat văzând o urmă fadă de energie verde între degete. Am știut tot timpul că fantezia este inspirată din realitate, nu eram naiv, omul nu-și imaginează lucruri decât pe un fond deja existent.

Aici este momentul în care Dumnezeu a intervenit în viața mea într-un mod diferit. Îmi amintesc că eram în mașină cu părinții mei și ne întorceam de la o verișoară de-a mea de la țară, și, prins în gândurile mele despre jocul pe care urma să-l joc când ajungeam în București, o aud pe mama întrebându-mă: „Nu vrei să trecem și pe la mamaia? Că e și ea bătrână și se bucură.“ Complet nefiresc mie, fiind o persoană rece și nepăsătoare, am spus „Da.“ Această vizită a coincis cu botezul casei paremi-se, pe care preotul satului venise să-l facă. Țin minte că stăteam în genunchi și, în timp ce inspiram, vizualizam cum trag energiile care emanau din preot în mine. După ce și-a terminat ritualul, am stat puțin de vorbă și l-am întrebat tot felul de lucruri, exprimându-mi printre altele și intenția mea de a deveni vegetarian. Mi-a vorbit despre porunca din Vechiul Testament dată de către Dumnezeu lui Noe, după ce acesta a ieșit din arcă (Geneza 9:3Tot ce mişcă şi trăieşte va fi mâncare pentru voi; precum planta verde, v-am dat toate lucrurile.), și, la fel ca și cu incidentul cu colegul relatat mai devreme, cuvintele Domnului au rezonat puternic în mine, fiind ceva dincolo de capacitatea mea de înțelegere. Într-un moment de luciditate, ieșind din starea mea de ură și violență, mi-am dat seama că eu nu vreau să fac rău nimănui și că vreau să slujesc Domnului, astfel fiind hotărât să fac facultatea de teologie, renunțând complet la dorințele mele de a manipula materia și a supune oamenii din jur.

Afundarea în întuneric și raza de lumină

Și astfel s-a dus și liceul și am dat la Facultatea de Teologie din București. Având o credință de neclintit în Biserica Ortodoxă, eram convins că aici îl voi găsi pe Dumnezeu și în sfârșit voi înțelege acea dragoste pe care el a arătat-o lumii prin Fiul său. N-a fost să fie așa, în facultate găsind curvari și bețivi mai mari ca prietenii mei laici. Am părăsit facultatea după un an cu un gust amar și complet dezamăgit, dar păstrându-mi credința în Dumnezeu și în ortodoxism, amăgindu-mă în continuare cu gândul că orice pădure are și uscăciunile ei.

A urmat o perioadă în care m-am afundat în cultura vieții de noapte și în aproape orice este asociat cu aceasta, astfel având să înceapă ultima etapă din umilirea mea și fiind punctul culminant al decăderii mele morale. Am ajuns să fac lucrurile pentru care, cu ceva timp în urmă, îi judecam pe colegii mei din liceu că le făceau. Am ajuns să trăiesc clipe groaznice, să văd depravarea umană și să fiu la un pas de moarte.

Domnul meu iubit totuși a contrabalansat acest animal scăpat din lanț cu o fire delicată și drăgăstoasă care avea să devină zidul meu al plângerii și să înfrunte ura aceea care clocotea în mine de atâta timp. Dumnezeu a știut să o aleagă, este exact opusul meu, prin ea arătându-mi suferința lui de fapt. După șapte ani de stupoare, Dumnezeu m-a adus în punctul în care a dorit: după o discuție despre lucrurile pe care le făceam, o discuție care nu a diferit cu nimic de altele, stând în brațele viitoarei mele soții, am izbucnit dintr-o dată într-un plâns adânc și cu suspine, în care tot ceea ce gândeam și spuneam era că „Nu-l mai simt lângă mine.“

Eram tulburat și cuprins de o tristețe profundă, era prima dată în viața mea în care eram atât de lucid încât realizam că Dumnezeu nu vrea ca eu să am o astfel de viață și că îl mâhneam prin faptele mele. Era atât de profund acel sentiment încât practic îi simțeam suferința atunci când mă privește și acest lucru mă întrista și mai mult. Era ca și cum însăși ființa mea era ruptă în bucăți în mine, ca și cum aș fi văzut moartea tuturor persoanelor mele dragi în fața ochilor.

Mântuirea

Acesta a fost momentul când Dumnezeu a început să-mi deschidă ochii și să mă scoată ușor de sub amăgirea Bisericii Ortodoxe. După ceva timp în care am fost expus la doctrina biblică, m-am uitat către raftul meu cu icoane și m-am îndoit de ele. Realizam că sunt create de oameni, din imaginația lor, din închipuirea lor deșartă despre cine este Dumnezeu. Mi le-am strâns după raft, încă reticent ca nu cumva acest gest să ofenseze pe Domnul meu.

Al doilea pas a fost să-mi dau jos cruciulița de aur de la gât, realizând că purtam în jurul gâtului reprezentarea instrumentului care a fost folosit pentru a-l omorî pe Mântuitorul meu. Nu-mi dădeam seama ce se întâmplă în acel moment, era ceva straniu pentru mine pentru că niciodată nu mă îndoisem de Biserica Ortodoxă, dar cu fiecare lucru pe care îl înlăturam, mă simțeam mai liber și mai aproape de el.

Până într-o zi, pe undeva prin vara anului 2012, când am descărcat o înregistrare audio despre mântuire (care conținea în mare parte doar versete din Biblie), găsită pe siteul unui domn creștin, și după ce am terminat de ascultat, m-am pus în genunchi, puțin stângaci și neștiind dacă trebuie să stau într-un mod anume sau să fac ceva special (îndoctrinarea ritualistică ortodoxă încă era activă), și fără să-mi fac semnul crucii, mi-am împreunat mâinile, am închis ochii și am început să mă rog. Am început să plâng, să-mi vărs amarul și să-mi mărturisesc păcatele, rebeliunea față de el, să-l rog să mă ierte, să îmi spele păcatele cu sângele lui sfânt și să-i cer să preia controlul asupra vieții mele, căci eu mă băgam singur în mormânt și nu eram demn să trăiesc pe pământul lui. Din acel moment Duhul Sfânt s-a coborât în mine, deschizându-mi ochii complet la amăgirea sub care eram și realizând cât de departe eram de el.

Acel moment a avut loc cam la un an de la achiziția unei plăci video performantă și a unui televizor mare pe care să mă joc. După ce am fost născut din nou, mi-am vândut placa video (vezi anunțul de pe Okazii.ro), mi-am aruncat icoanele, am vândut cruciulița de aur, am început să-mi cizelez limbajul și comportamentul și m-am apucat de citit orice: de la conspirații globaliste, creaționism și sistemul economic modern, la subiecte ce țin de un stil de viață sănătos, continuând cu articole despre chimie, fizică, biologie și religie, împreună cu orice altceva care mi se părea interesant. Am încercat să absorb cât mai multă informație, toată informația pe care aș fi putut să o absorb în toți anii în care m-am jucat pe calculator și m-am prostit treptat. M-am apucat de citit și studiat Biblia și am început să mă rog din ce în ce mai frecvent.

După o viață întreagă în care am trăit în rebeliune față de Dumnezeu, am ajuns să cunosc cu adevărat puterea lui salvatoare și din acel moment am devenit alt om, slavă Domnului! Cei care mă cunosc așa cum eram înainte probabil că nu își pot explica ce s-a întâmplat cu mine, sunt o ciudățenie și poate chiar o aberație pentru aceștia, deși le-o spun cât se poate de clar: am fost născut din nou (Ioan 3:3Isus a răspuns şi i-a zis: Adevărat, adevărat îţi spun: Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.), Duhul Sfânt sălășluiește în mine și ceea ce eram cândva mai apare ocazional atunci când, după cum spuneam mai sus, piciorul meu alunecă. În rest, omul care eram cândva nu mai există, este mort, omul trupesc și dedat plăcerilor a fost înlocuit de omul spiritual care conștientizează natura căzută din jur și păcatul care domnește în carnea muritoare, angrenat în permanență într-o luptă dintre trupesc și efemer și spiritual și veșnic.

Asemeni ție, n-am crescut în vârf de munte, în mijlocul sălbăticiei, ci înconjurat de oameni păcătoși, modelat de o societate perversă și coruptă, de interese meschine și intenții perfide, trăind în ignoranță și indiferență, supus acelorași patimi și suferințe, îndoctrinat, manipulat, distorsionat și vătămat... dar am găsit milă înaintea Domnului.

Așadar, iată-mă ajuns aici, dragul meu cititor, în punctul în care sunt acoperit de dragostea nemărginită și de nedescris a Domnului Isus Cristos, o dragoste care atât cât mi-a fost dat să trăiesc, nu am simțit-o de la nimeni niciodată, fie ei părinți, soție sau prieteni. Odată cu această dragoste, a venit și acel sentiment sublim de împlinire și desăvârșire pe care îl simt atunci când mă rog plin de uimire și bucurie la Tatăl meu ceresc, meditând în duh asupra glorioasei întrupări a Mântuitorului lumii și a măreției lucrării sale. Și mă întorc de-acolo cu un sincer gând: trebuie și tu să cunoști această dragoste copleșitoare.

Clarificări

Vindecaţi bolnavii, curăţiţi leproşii, înviaţi morţii, scoateţi draci; în dar aţi primit, în dar să daţi. (Matei 10:8)

În încercarea de a înlătura orice nelămurire, voi enumera câteva lucruri despre mine.

Ce sunt:

  • sunt păcătos și demn de moarte (Romani 3:23Fiindcă toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu., 6:23Fiindcă plata păcatului este moartea; (...));
  • sunt mântuit prin mila și harul Domnului Isus Cristos (Efeseni 2:8-9Fiindcă prin har sunteţi salvaţi, prin credinţă; şi aceasta nu din voi înşivă, ci este darul lui Dumnezeu; Nu prin fapte, ca să nu se fălească nimeni., Titus 3:5Nu prin faptele dreptăţii pe care noi le-am făcut, ci conform milei sale el ne-a salvat, prin spălarea regenerării şi înnoirea Duhului Sfânt.);
  • sunt credincios în Sfintele Scripturi, care mi-au dat înțelepciunea mântuitoare (2 Timotei 3:15Și pentru că de copil ai cunoscut sfintele scripturi, care sunt în stare să te facă înţelept pentru salvare prin credinţa care este în Cristos Isus.).

Ce nu sunt:

  • nu sunt perfect;
  • nu sunt ortodox, catolic, protestant, martor al lui Iehova, penticostal, adventist, baptist, etc.;
  • nu mă identific cu nici o denominație „creștină“ sau cu altă religie în afară de creștinismul biblic;
  • nu sunt enoriaș la vreo biserică și nu folosesc siteul ca mediu de propovăduire a învățăturilor vreuneia;
  • nu sunt vreun lider de cult care dorește să-și extindă influența prin amăgirea altor suflete;
  • nu sunt reîncarnarea lui Isus Cristos, vreun mare sfânt care împărtășește înțelepciune muritorilor de rând sau vreun profet uns.

Ce doresc:

  • ca prin predicarea cuvântului și prin intermediul acestui site să aduc mulți oameni la picioarele Domnului Isus Cristos pentru a fi spălați de păcate și mântuiți;
  • dacă nu este un țel prea măreț, să edific adevărata Biserică a lui Cristos în chestiuni ce țin de credință și doctrină, oferind o interpretare biblică lucrurilor din jur;
  • întinderea unei mâini de ajutor celor ce vor să o primească.

Ce nu doresc:

  • nu doresc să fac un site care să atragă trafic pentru a-l umple cu reclame din care să fac bani;
  • nu caut faimă sau admirația lumii (Luca 16:15(...) ce este înălţat între oameni este urâciune înaintea lui Dumnezeu.);
  • nu doresc să fac nici un compromis în călătoria mea pe drumul anevoios și îngust al rostirii adevărului și expunerii faptelor neroditoare ale întunericului (Efeseni 5:11Şi să nu aveţi părtăşie cu faptele neroditoare ale întunericului; ci, mai degrabă, mustraţi-le.).