În această carte, voi încerca pe căt posibil și atât cât stă în propria-mi putere, să-ți demonstrez că Domnul Bibliei este singurul Dumnezeu adevărat și cuvântul lui este adevăr. Pentru a face acest lucru, trebuie să avem un punct comun de plecare, o fundație pe care să construim această demonstrație, altfel ne vom abate de la discuție și vom bâjbâi prin întuneric, bâlbâind asemeni unor nebuni și risipindu-ne puținul timp rămas. Acest lucru necesită și din partea ta o dispoziție spre a citi cele scrise de mine și o determinare de a da o șansă Domnului să iți vorbească.

Poate te întrebi de ce doar Dumnezeul Bibliei trebuie să fie cel adevărat? Dintre atâtea religii, filozofii, căi și sisteme de credință, de ce să-i acordăm exclusivitate lui ca fiind singurul adevăr? Haide să ne uităm puțin cum se descrie el și poate așa vei începe să-ți dai seama de ce:

Voi sunteţi martorii mei, spune DOMNUL, şi servitorul meu pe care l-am ales, ca să mă cunoaşteţi şi să mă credeţi şi să înţelegeţi că eu sunt el: Înaintea mea nu a fost format niciun Dumnezeu, nici nu va fi după mine. Eu, chiar eu, sunt DOMNUL; şi în afară de mine nu este salvator. (Isaia 43:10-11)
Isus i-a spus: Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa: nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Ioan 14:6)
Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, cel dintâi şi cel de pe urmă. (Revelatia 22:13)

În afară de aceste trei versete, mai sunt numeroase altele (Psalmul 86:8Printre dumnezei nu este niciunul ca tine, Doamne; nici nu sunt lucrări ca lucrările tale., Isaia 44:8Nu vă temeţi, nici nu vă înfricaţi, nu ţi-am spus de atunci şi nu ţi-am vestit aceasta? Voi sunteţi chiar martorii mei. Este vreun Dumnezeu în afară de mine? Da, nu este alt Dumnezeu; eu nu cunosc vreunul., 45:5-6Eu sunt DOMNUL şi nu este altul, nu este Dumnezeu în afară de mine, te-am încins, deşi nu m-ai cunoscut, ca ei să ştie de la ridicarea soarelui şi de la vest, că nu este nimeni în afară de mine. Eu sunt DOMNUL şi nu este altul., 18Fiindcă astfel spune DOMNUL care a creat cerurile; Dumnezeu însuşi care a format pământul şi l-a făcut; el l-a întemeiat, nu l-a creat în zadar, l-a format pentru a fi locuit: Eu sunt DOMNUL; şi nu este altul., 22Priviţi la mine şi fiţi salvaţi, toate marginile pământului, fiindcă eu sunt Dumnezeu şi nu este altul., Ieremia 10:6Deoarece nu este nimeni asemenea ţie, DOAMNE; tu eşti mare şi numele tău este mare în putere.) în care Dumnezeu spune că nu este alt Dumnezeu în afară de el, că el a făcut lumea și tot ceea ce există și că doar el poate salva. Având în vedere că Domnul iși acordă o asemenea exclusivitate în cuvântul său, nu ne rămâne decât un singur lucru de făcut: să demonstrăm că Biblia este cu adevărat cuvântul său. Dar mai înainte de acest lucru, ar trebui să ne aplecăm puțin asupra principalei metode de revelare alese de către el.

De ce Dumnezeu ar alege niște foi scrise pentru a se descoperi lumii?

Înainte de a aborda în mod direct întrebarea, doresc să aduc în atenția ta niște lucruri interesante legate de acest subiect.

1. Istoria este scrisă

Tot ce avem în acest moment despre ce s-a întamplat în trecut vine sub formă de cuvinte așternute pe un material, fie el pietre, papirus sau foi. Ai putea spune „Cum rămâne cu obiectele de natură arheologică, cum ar fi clădiri, unelte, recipiente, etc?“, la care eu ți-as răspunde „Ce valoare au acele bucăți de piatră și lucruri acoperite de pământ, dacă nu știi nimic despre ele?“. Se întâmplă destul de des să găsim obiecte îngropate în pământ atunci când facem săpături, dar ce ne face să credem că acele lucruri sunt artefacte ale antichității, dacă nu există o asociere prealabilă deja existentă. Și cum ar exista această asociere, dacă cineva nu ar fi scris la un moment dat despre materialul, forma și simbolurile acestora sau despre locurile acelea, astfel încât să fie posibilă o asociere. Haide să-ți dau un exemplu pe care eu îl găsesc destul de interesant.

Civilizația romană a antichității a avut trei etape ale existenței sale: perioada monarhală, cea republicană și cea imperială. Dacă despre ultimele două perioade se știu multe lucruri, despre cea monarhală nu se știe mai nimic, pentru că nu a supraviețuit aproape nici o relatare scrisă de atunci. Deci chiar dacă s-ar descoperi ceva care să aibă legătură cu acea perioadă, singura posibilitate de a încadra descoperirea în perioada monarhală ar fi prin eliminarea existenței obiectului din celelalte două perioade. Dar dacă nimic nu s-ar fi cunoscut despre acele perioade, atunci ar fi devenit imposibilă asocierea obiectului cu istoria civilizației romane.

2. Reproducerea verbală a unei întâmplări este imperfectă

Pentru a-ți demonstra singur acest aspect, poți face un test. Data viitoare când porți o conversație mai antrenantă cu cineva, imediat după incheierea acesteia, încearcă să reproduci cuvânt cu cuvânt discuția avută. Cu excepția apartenenței tale la un grup deosebit de persoane, vei vedea că cel mai probabil nici nu mai știi de unde a început discuția. De asemenea, dacă ești atent, vei vedea că ți se întâmplă uneori să reproduci eronat și ceea ce citești, nu numai ce auzi. Astfel, mărturia orală este de prisos în determinarea detaliilor unui subiect complex și de aceea lucrurile transmise prin viu grai au tendința să se mitologizeze și să capete proporții fabuloase, asemeni bancului cu pescarul care de fiecare dată când relata captura, mai adăuga câte puțin la mărimea ei.

3. Cuvântul este culminarea rațiunii umane

Ceea ce ne diferențiază pe noi de restul creației este faptul că putem exprima ceea ce este înăuntrul nostru prin cuvinte. Ideile, sentimentele, trăirile și experiențele pot fi reproduse prin cuvinte datorită conștientizării care se produce la nivel de individ. Totodată, prin cuvânt se realizează comunicarea poruncilor regilor, ale legilor unui stat sau sarcinile ce trebuiesc îndeplinite la locul de muncă. Tot ceea ce este important este scris pentru a rămâne scris și a nu lăsa loc de interpretare, acesta fiind și motivul exhaustivității sistemului legal și existenței unei persoane care operează un stenograf în cadrul unei curți judecătorești.


Astfel, ținând cont de cele de mai sus, putem întrevedea de ce anume Dumnezeu ar alege cuvântul scris ca metodă principală de descoperire a sa în fața omului. Fiecare dintre noi suntem supuși erorilor logice și suntem părtinitori unui punct de vedere preferat, astfel comunicarea directă cu noi ar produce o confuzie totală când fiecare ar veni cu idei conflictuale despre cine este Dumnezeu, ce a făcut și ce dorește, iar liberul arbitru ne-ar permite să modificăm mesajul primit după bunul plac. Dar cel mai important aspect al acestei metode de descoperire este puterea și autoritatea lui Dumnezeu în fața creației.

Gândește-te puțin: un suveran are putere pentru că este musculos și ridică greutăți impresionante, pentru că singur se bate cu armate întregi și singur ară câmpurile și dă de mancare supușilor săi, sau are putere pentru că vorbește un lucru și acela se face?

Fiindcă şi eu sunt om sub autoritate, având sub mine soldaţi; şi spun unuia: Du-te şi se duce; şi altuia: Vino şi vine; şi robului meu: Fă aceasta şi face. (Matei 8:9)

Uită-te în jurul tău și analizează sursa provenienței puterii. Puterea la locul de muncă vine din pumnul șefului sau din faptul că spune un lucru și se face? Puterea șefului de stat și a parlamentarilor vine din faptul că au tehnologii superioare și armuri speciale impenetrabile prin care supun toată țara sau vine din semnătura lor? Puterea lui Dumnezeu vine din faptul că are o înălțime foarte mare și ne poate storci pe toți ca pe niște insecte sau din faptul că vorbește și se face?

Şi Dumnezeu a spus: Să fie lumină! Şi a fost lumină. (Geneza 1:3)

Socotește aceasta și decide-te: ce este mai ușor, să spui „să fie“ și să se facă, sau să pui mâna să faci tu singur? Cine are mai mare putere: cel care spune și se face sau cel care face?

Este Biblia cuvântul lui Dumnezeu sau doar o colecție de scrieri omenești?

Având în vedere că în Biblie, Dumnezeu se descrie ca fiind singurul și unicul Dumnezeu creator și salvator, atunci este necesar să demonstrăm că ceea ce avem în fața ochilor este cuvântul lui și că ne putem baza pe cuvintele așternute în paginile acestei cărți. Dacă nu este așa, atunci devine evident că cei ce au scris Biblia au vrut să acorde exclusivitate sistemului lor religios pentru a controla mai eficient masele, iar Biblia nu este adevărul absolut, ci conține anumite învățături pe care le regăsim și în alte religii sau filozofii. Dar, dacă Biblia este cuvântul inspirat și păstrat de către Dumnezeu, atunci aceasta capătă proporții cutremurătoare, căci preeminența Domnului față de toate zeitățile lumii este demonstrată, creștinismul fiind nu numai superior tuturor religiilor, căilor și filozofiilor lumii, ci singura cale de cunoaștere a lui Dumnezeu, iar între învățătura și practica creștină și cea lumească trebuie să existe o separare evidentă precum cea a uleiului în apă.

Dragă cititorule, trebuie să înțelegi foarte bine că, odată demonstrat faptul că Biblia este cuvântul inspirat de către Dumnezeu, nu mai are cum să existe altă credință salvatoare, căci Dumnezeu declară în repetate rânduri în paginile Bibliei că în afară de el nu există mântuire. Astfel, prin această expozițiune, se demonstrează nu numai că Biblia este adevărată, ci că orice este în afara credinței biblice este greșit. Vorbe mărețe, știu, dar pe măsura vorbelor sunt și faptele. De aceea, fac încă o dată apel la bunăvoința ta pentru a acorda răbdare și timp acestei demonstrații, căci cu cât ne vom afunda mai adânc în tenebrele lumii înconjurătoare, cu atât vom avea mai mare nevoie de o lumină puternică pentru a pătrunde întunericul.

Cuvântul tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină pentru cărarea mea. (Psalmul 119:105)

Dacă acest cuvânt este într-adevăr o lampă și o lumină, ar trebui ca folosindu-l, să primim atât cunoaștere spirituală, cât și lumească, astfel fiindu-ne descoperite trăsăturile Domnului și voia lui, împreună cu lumea înconjurătoare și natura noastră. Cuvântul său trebuie să ofere o perspectivă adevărată asupra creației și să demonstreze o acuratețe în descrierea lucrurilor lumești și o profunzime spirituală pe care să ne putem baza nu doar credința, ci întreaga viață. Cu aceste lucruri în minte, să mergem mai departe: dovezi ale inspirației Bibliei.

Înainte