Capitolul 7

Păcatul

În acest capitol îți voi prezenta felul în care păcatul pune stăpânire pe viețile noastre prin subtilitatea-i caracteristică. Îți voi descoperi într-o mică măsură și câteva lucruri despre legea Vechiului Testament, demonstrându-ți astfel că păcatul era conștientizat de către oameni dinaintea rostirii celor zece porunci de către Dumnezeu poporului evreu. Îți spun cât se poate de sincer că dacă nu ți-ai pregătit inima pentru a-l căuta pe Dumnezeu, după cum ți-am sugerat la începutul acestei cărți, multe din lucrurile pe care ți le voi prezenta or să ți se pară ofensatoare și, dacă îi vei da voie conștiinței să-ți vorbească, vei vedea cum vor ieși la iveală acele răni rezultate în urma străpungerilor nemiloase, pe care tu i le-ai cauzat pe parcursul timpului prin justificările tale.

Câteva lucruri pe scurt despre legea leviticală

În cele ce urmează, te voi purta succint printr-o istorisire a păcatului înainte de legea scrisă și cu această ocazie îți voi explica și câteva lucruri despre această lege leviticală a Vechiului Testament. Unul din argumentele necredincioșilor împotriva lui Dumnezeu constă în faptul că triburile acelea izolate, unele dintre ele nefiind nici măcar descoperite, nu aveau și în continuare nu au de unde să știe de existența lui Cristos sau a Bibliei, deci credința creștină (și când spun acest lucru, nu mă refer la ortodoxism, catolicism sau protestantism) este locală și n-are cum să fie adevărul universal.

Și le-aș da crezare, dacă nu aș cunoaște dreptatea Domnului și nu aș știi că motivația din spatele acestui argument este amuțirea conștiinței proprii pentru a le permite lor să curvească, să se intoxice, să urască și să mintă fără a-i asculta acuzele.

Haide să lăsăm pentru moment acest argument pueril la o parte și să vedem în ce constă legea leviticală. În primul rând, levitical vine de la Levi, unul din fii lui Iacov, ai cărui descendenți au fost separați de către Dumnezeu dintre restul evreilor pentru slujirea impusă fiilor lui Israel prin această lege. Legea leviticală conține o multitudine de lucruri care nu sunt aplicabile în ziua de astăzi, cele flagrante fiind circumcizia, sacrificiile de animale, observarea sărbătorilor și a sabatului și restricțiile cu privire la creaturile care pot fi mâncate. Acest lucru este cât se poate de evident când este privit prin prisma întâmplărilor din cartea Faptele apostolilor, capitolul 15:

ŞI unii, coborând din Iudeea, învăţau pe fraţi: Dacă nu sunteţi circumcişi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi salvaţi. De aceea după ce Pavel şi Barnaba au avut nu puţină disensiune şi dispută cu ei, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să urce la Ierusalim la apostoli şi bătrâni cu această întrebare. (...)
Dar s-au ridicat unii din secta fariseilor care au crezut, spunând că: Era necesar să îi circumcidă şi să le poruncim să ţină legea lui Moise. Şi apostolii şi bătrânii s-au adunat să se lămurească despre acest lucru. (Fapte 15:1-2, 5-6)

Bătrânii și apostolii au trimis către Antiohia următoarea concluzie cât se poate de simplă:

Întrucât am auzit că unii care au ieşit dintre noi v-au tulburat prin cuvinte, subminându-vă sufletele, zicând: Să fiţi circumcişi şi să ţineţi legea; cărora nu le-am dat vreo astfel de poruncă; (...)
Fiindcă i s-a părut cuvenit Duhului Sfânt şi nouă, să nu vă încărcăm cu nicio greutate mai mare decât aceste lucruri necesare: Să vă feriţi de cele sacrificate idolilor şi de sânge şi de animale sugrumate şi de curvie; de care dacă vă păziţi, bine veţi face. Fiţi sănătoşi. (Fapte 15:24, 28-29)

Nu tu rânduieli bisericești, reguli greu de dus și ritualuri întortocheate. Idoli, curvie și mâncat carnea cu sângele ei; simplu. Deci legea nu mai este de actualitate și nu este necesară pentru spălarea păcatelor. Personal îmi place degajarea bătrânilor și apostolilor exprimată la finalul concluziei acestei dispute aprinse dintre ei: nu vă bateți capul cu treburile astea legaliste, voi să fiți sănătoși. Absurditatea condamnării lumii printr-o lege cunoscută doar de un singur popor este evidențiată și de câtre Iacov în același capitol 15 al cărții Faptele apostolilor:

De aceea concluzia mea este, să nu îi chinuim pe aceia care dintre neamuri se întorc la Dumnezeu; (...)
Fiindcă Moise, din timpurile de demult, are în fiecare cetate pe cei care îl predică, fiind citit în sinagogi în fiecare sabat. (Fapte 15:19, 21)

Privind lucrurile dintr-o perspectivă biblică, legea leviticală nu a folosit la altceva decât la conștientizarea și condamnarea păcatului, acest lucru fiind confirmat de mai multe versete, dintre care îți voi da doar două: (...) fiindcă prin lege este cunoştinţa păcatului. (Romani 3:20) iar (...) păcatul nu este imputat când nu este lege. (Romani 5:13)

Deci, cum păcatul nu se impută fără lege și plata păcatului este moartea (Romani 6:23Fiindcă plata păcatului este moartea; (...)), înseamnă că toți cei care au fost înainte de legea leviticală, inclusiv Adam, au trăit până când a venit legea; de asemenea, toți cei care nu au auzit de legea leviticală, nu vor gusta moartea. Nu chiar: Cu toate acestea moartea a domnit de la Adam până la Moise (...) (Romani 5:14) Este evident că este vorba despre o altă lege, iar acest lucru va deveni mai clar în cele ce urmează.

Păcatul era în lume înainte de legea leviticală

Fiindcă până la lege păcatul era în lume; (...) (Romani 5:13)

Ne vom uita sumar peste câteva exemple dinaintea legii leviticale care demonstrează fără nici o urmă de îndoială că nu trebuie să avem o lege scrisă fizic undeva pentru a ne da seama că unele dintre lucrurile înfăptuite de către noi sunt păcate. Și ce exemplu mai bun putem oferi, decât pe însuși Adam:

Şi li s-au deschis ochii la amândoi şi au ştiut că erau goi; şi au cusut frunze de smochin laolaltă şi şi-au făcut şorţuri. Şi au auzit vocea DOMNULUI Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei; şi Adam şi soţia lui s-au ascuns de la faţa DOMNULUI Dumnezeu, printre pomii grădinii. (Geneza 3:7-8)

Într-un mod foarte curios, Adam, la auzirea vocii Domnului, nu a ieșit în întâmpinarea lui pentru a-i cere explicații în legătură cu ceea ce de-abia conștientizase după ce mâncase din fructul oprit, ci a încercat să-și acopere rușinea și s-a ascuns. De parcă Dumnezeu nu ar știi ce a creat și propriile organe genitale ar fi ceva de care să te oripilezi. Totuși, fără să le spună cineva că erau goi și că acest lucru este rușinos, se pare că amândoi au intuit corect că făcuseră ceva foarte greșit și au încercat să se ferească de Dumnezeu. Să mergem mai departe la Cain:

Iar Cain a vorbit cu Abel, fratele său, şi a fost aşa: când erau ei pe câmp, Cain s-a ridicat împotriva lui Abel, fratele său, şi l-a ucis. Şi DOMNUL i-a spus lui Cain: Unde este Abel, fratele tău? Iar el a spus: Nu ştiu; sunt eu păzitorul fratelui meu? (Geneza 4:8-9)

Din nou, într-un mod la fel de ciudat, Cain nu s-a lăudat cu viclenia și puterea prin care l-a doborât pe fratele său mai slab, ci a încercat să se ferească de Dumnezeu prin minciună. Se pare că ceva înăuntrul său îi spunea că a făcut ceva teribil. Alt lucru de notat este că în acest capitol se folosește pentru prima oară cuvântul păcat, în asociere directă cu lucrurile rele: (...) Iar dacă nu faci bine, păcatul pândeşte la uşă. (...) (Geneza 4:7) Ce sens avea ca Domnul să-i spună de bine și păcat lui Cain, dacă acesta urma să-l privească nedumerit, având privirea consternată a unui elev scos la tablă pentru a fi ascultat din lecția pe care nu și-a învățat-o? Haide să ne uităm puțin și la potop:

Şi Dumnezeu a văzut că stricăciunea omului era mare pe pământ şi fiecare imaginaţie a gândurilor inimii sale era numai facere de rău continuă. (...)
Şi pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi pământul era umplut de violenţă. Şi Dumnezeu a privit peste pământ şi, iată, acesta era corupt, pentru că toată făptura şi-a corupt calea pe pământ. (Geneza 6:5, 11-12)

Cum putea Dumnezeu să judece în dreptate și adevăr pe toți cei de pe vremea lui Noe, dacă ei habar nu aveau că ceea ce făceau este rău? Este absurd să se presupună că acei oameni se vor trezi în fața lui Dumnezeu în ziua judecății complet nedumeriți despre motivul pentru care au fost distruși pe vremea când umblau pe pământ. Și exemplele pot continua, printre care enumerăm pe scurt conștientizarea adulterului de către Abimelec (Geneza 20:3Dar Dumnezeu a venit la Abimelec într-un vis, noaptea, şi i-a spus: Iată, eşti un om mort, din cauza femeii pe care ai luat-o, pentru că ea este soţia unui bărbat.) și Iosif (Geneza 39:9Nu este nimeni mai mare în această casă decât mine; nici nu mi-a oprit nimic decât pe tine, deoarece tu eşti soţia lui; cum atunci să pot eu face această mare răutate şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?), a invidiei de către frații lui Iosif (Geneza 37:4Şi când fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii săi, l-au urât şi nu puteau să îi vorbească paşnic.), care mai târziu își dau seama că au comis un păcat prin faptul că l-au vândut unei caravane de negustori (Geneza 42:21Iar ei au spus unul altuia: Noi suntem într-adevăr vinovaţi referitor la fratele nostru, în aceea că noi am văzut chinul sufletului său, când ne-a implorat şi am refuzat să îl ascultăm; (...)), sau a nedreptății de către faraon (Geneză 9:27Și Faraon a trimis şi a chemat pe Moise şi Aaron şi le-a spus: Eu am păcătuit de această dată; DOMNUL este drept şi eu şi poporul meu suntem stricaţi.).

Omul a știut dintotdeauna că este rău să ucidă, să mintă, să fure, să comită adulter și să fie curvar, să-și cioplească statui sau să picteze chipuri în fața cărora să se plece, doar că a ales să nu-l intereseze dreptatea și adevărul, ci să-și definească propria realitate, unde poate da frâu liber poftelor sale fără să se simtă cumva rușinat de păcatele lui preferate sau acuzat de legea Domnului scrisă în adâncurile ființei sale.

Voi încheia aici discuția despre legea leviticală, dorința mea fiind să-ți arăt că nu este necesar să scrie undeva că ceea ce faci este greșit, tu știind foarte bine că tentativele tale de scuzare sunt asemenea unui copil care susține că soarele este făcut din plastilină, doar că, din anumite motive, fie ele doctrinare (ca cele ale cultelor) sau din slăbiciunile caracteristice naturii umane căzute, tu vrei cu tot dinadinsul să ai dreptate: soarele este făcut din plastilină, pentru că totul este relativ și fiecare are dreptate în felul său, nu? Domnul spune altceva:

Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârşitul ei sunt căile morţii. (Proverbe 14:12)

Păcate comise frecvent de către oameni

Iar faptele cărnii sunt arătate; acestea sunt: adulter, curvie, necurăţie, desfrânare, idolatrie, vrăjitorie, ură, lupte, gelozii, furii, certuri, dezbinări, erezii, invidii, ucideri, beţii, îmbuibări şi cele asemănătoare acestora; despre care vă spun dinainte, aşa cum v-am spus odinioară, că toţi cei ce practică astfel de lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (Galateni 5:19-21)

Haide să ne uităm puțin peste câteva lucruri pe care le facem în mod regulat și despre care nici nu gândim că ar fi ceva rău cu ele:

  • Ți se întâmplă să adaugi voit la o istorisire a unei întâmplări câteva lucruri în plus care nu sunt adevărate doar pentru a o face mai memorabilă, așteptând cu anticipare reacția pozitivă a auditorului?
  • Sau poate că îți face plăcere să vorbești despre eșecurile în relații și problemele altor persoane, rostind un cât se poate de ipocrit „Mulțumesc lui Dumnezeu că nu mi s-a întâmplat mie!“ la sfârșit, de parcă dintr-o dată ți-ar fi absolvită vorbirea de rău?
  • Îți place să ai tot timpul dreptate și mergi până în pânzele albe cu argumentele tale, sădind ceartă și enervând oamenii pentru că ești prea îngâmfat să recunoști că ai greșit?
  • Poate fetele frumoase îți stârnesc acele dorințe carnale pentru trupurile lor, în nici un caz nefiind vorba ca vreuna dintre ele să-ți devină soție, ci doar o cârpă pe care să-ți ștergi picioarele pline de noroiul unei noțiuni seci de iubire?
  • Îți face cu ochiul acea sticlă sau poate chiar acele țigări pline de iarbă, acele pastile care te fac euforic sau prin care ai acces la o lume despre care tu crezi că este mai reală decât aceasta?
  • Este posibil chiar să fii genul care se folosește de distorsionarea provocată de minciună pentru a încheia contracte mai multe, a ieși în evidență pentru o eventuală promovare, însușindu-ți ceea ce alții au făcut, sau poate chiar pentru a înșela persoana de lângă tine, folosindu-te de ea pentru a-ți satisface poftele, aruncându-i vorbe dulci doar pentru a-ți face de mâncare sau mai știu eu ce.
  • Ce zici de următoarea: ai dat șpagă vreodată? Că doar nu voiai să rămâi fără carnet, să stai la rând ca toți fraierii la doctor sau să nu iei postul dorit pentru că erau alții mai pricepuți ca tine în fața cărora nu aveai nici o șansă altfel.
  • Ești o persoană care nu se mai satură să vorbească despre ea, care de-abia așteaptă să fie iar în centrul atenției și ca toți ochii să fie ațintiți asupra sa, ca toți să-ți soarbă cuvintele și să aducă mărturie vieții tale palpitante, să-ți laude inteligența, succesul sau splendoarea?
  • Ai invidiat vreodată alți oameni doar pentru că erau mai frumoși, deștepți, bogați sau mai apreciați de cei din jur decât tine?
  • Te consideri un om credincios care merge la biserică și are icoane la care se închină? Cum rămâne cu idolatria? Porunca aceea care spune să nu-ți faci asemănări ale lucrurilor din cer și să nu te închini lor nu-ți spune nimic (Exodul 20:4-5Să nu-ţi faci nici un chip cioplit, nici o asemănare a ceea ce este sus în ceruri, sau a ceea ce este jos pe pământ, sau a ceea ce este în apele de sub pământ. Să nu te pleci înaintea lor şi să nu le slujeşti; (...))? Și să nu crezi că tu, cel care ești parte din culte ca cel penticostal, al martorilor lui Iehova sau adventist, care ai sucit Biblia după propriile pofte, ai scăpat.
  • Poate, din păcate, te încadrezi printre persoanele care au comis un avort, au omorât pe cineva sau au furat lucrurile altora, poate chiar printre cei care sunt atrași de același sex.
  • ... și lista se poate transforma într-o carte de sine stătătoare.

Sunt sigur că te încadrezi cu lejeritate în mai multe dintre punctele aduse în discuție mai sus, iar monstruozitatea justificărilor este direct proporțională cu gravitatea păcatului comis. Știu, dragul meu cititor, că sunt fete care se îmbracă ca niște curve și nu te poți abține, știu că alții te bârfesc și vrei să te răzbuni, că te simți mai bine vorbind despre alții pentru că nu te mai concentrezi la suferințele tale, că și alții ar fi dat șpagă în locul tău și că trebuie să te descurci, știu cât de tentantă este acea lume paralelă în care te afunzi atunci când iei psihotrope, cât de mult te distrezi cu băieții și fetele la o beție, cât de pios și apropiat de Dumnezeu și preasfânt te simți pentru că ți-a dat preotul pâine și cu mir pe frunte sau pentru că îi cânți lui Isus imnuri împreună cu restul de amăgiți care împart banca cu tine, tu nefiind la fel de spurcat ca restul pentru că te simți religios.

Să nu ai impresia că eu nu sunt om, dar te rog să nu mă consideri un fraier. Știu ce focuri pun stăpânire pe inima ta atunci când păcatul începe să clocotească în tine și acea rebeliune împotriva lui Dumnezeu iese la iveală. Nu am negat și nu voi nega niciodată că păcatul este extrem de plăcut, aș fi un prost care s-ar pune împotriva însuși cuvântului lui Dumnezeu (Evrei 11:25Alegând mai degrabă să sufere necaz cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure pentru o vreme de plăcerile păcatului.). Nici Dumnezeu nu este absurd când vorbește împotriva păcatului, el conștientizând puterea pe care acesta o are asupra noastră, aducând mărturii nenumărate împotriva acestuia pentru a stârni inimile noastre corupte și a ne scăpa sufletele din ghearele morții.

Pentru a-ți dărâma orice falsă impresie pe care o poți avea despre natura păcatului, sunt nevoit să-ți detaliez câteva păcate pe care Isus a pus în mod special accentul în predica după munte și prin care se poate observa trecerea care avea să se înfăptuiască de la legea carnală a Vechiului Testament la legea spirituală a celui nou.

Crima

Aţi auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu ucizi; şi oricine va ucide va fi sub ameninţarea judecăţii. Dar eu vă spun că: Oricine este mânios fără motiv pe fratele său, va fi sub ameninţarea judecăţii; şi oricine va spune fratelui său: Raca, va fi sub ameninţarea consiliului; dar oricine va spune: Nebunule, va fi sub ameninţarea focului iadului. (Matei 5:21-22)

Cuvântul raca se traduce literal gol; folosit cu referire la altă persoană, înseamnă cap sec, prost. Este destul de clar că în cuvintele rostite mai sus, Isus echivalează crima cu a fi nervos pe cineva fără un motiv întemeiat (comportamentul acesta fiind cel mai bine observat în trafic) și a face pe cineva prost și nebun. În acest context, cuvântul frate nu face referire la relațiile familiale, ci se referă la toți oamenii, pentru că în ochii lui Dumnezeu toți suntem din același sânge pe pământ (Fapte 17:26Și a făcut dintr-un singur sânge toate naţiunile oamenilor să locuiască pe toată faţa pământului (...)). Dacă un lucru care nouă ni se pare minor, în ochii lui Dumnezeu are aceeași gravitate ca și crima, atunci ce rost are să mai discutăm despre oamenii violenți care sar la bătaie sau despre cei care vor să le facă rău altora pentru că nu-i suportă din varii motive.

Cristos expune astfel fățărnicia de care dăm dovadă în tentativa noastră de a părea civilizați la exterior, stând la aceeași masă și afișând acea mască dezgustătoare de normalitate, zâmbind și glumind ca niște spurcați de parcă nu l-am urî din tot sufletul pe cel care se află în fața noastră, dorindu-ne răul lui pe ascuns, înăuntrul nostru zăcând o lume de nelegiuire, devenind astfel niște ucigași cu gândul. Deci, nu trebuie să omori pe cineva să fii un criminal, este suficient să-l urăști.

Adulterul

Aţi auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu comiţi adulter; dar eu vă spun că: Oricine se uită la o femeie pentru a o pofti, a comis deja adulter cu ea în inima lui. (Matei 5:27-28)

La fel ca și în cazul de mai sus, Cristos dă pe față aparenta integritate morală a unui bărbat căsătorit care nu se atinge de alte femei, dar care înăuntrul său își imaginează tot felul de spurcăciuni cu cele din juru-i. Deci, nu este nevoie să aduci alte femei în patul tău pentru a fi un curvar, este suficient să pofești la ele în adâncul inimii tale, acolo unde săraca ta soție nu poate vedea câte altele i-ai adus în casă în timp ce o privești ipocrit în ochi și îi spui că o iubești, amăgind-o cu gândul că ea este singura femeie din viața ta.

Ipocrizia religioasă

Aceasta este o categorie aparte prin care ni se descoperă că sub aparența unui suflet smerit și credincios, se pot ascunde motive care mai de care mai perverse.

AVEŢI grijă să nu faceţi milosteniile voastre înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu aveţi răsplată de la Tatăl vostru care este în cer. De aceea când faci milostenii, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe străzi, ca să aibă glorie de la oameni. Adevărat vă spun: Ei îşi au răsplata lor. (Matei 6:1-2)

Îți vine și ție în minte aceeași persoană publică din România care face flagrant acest lucru? Nimeni altul decât Becali, nu-i așa? Când dă de pomană putorilor care se strâng în fața conacului său, trebuie neapărat să fie televiziunea prezentă. La fel și când ajută familiile cărora le-a luat apa casele. Dar aici se încadrează și cei pe care trebuie să-i știe toată lumea că au fost la orfelinate să doneze haine celor amărâți, doar o dată pe an, de Paște sau de Crăciun, căci în restul timpului goliciunea și înfometarea sărmanilor este acoperită de îmbuibarea și țoalele de firmă ale acestor fățarnici.

Şi când te rogi, să nu fii ca făţarnicii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să poată fi văzuţi de oameni. Adevărat vă spun: Ei îşi au răsplata lor. (Matei 6:5)

Eu mă încadram în această categorie de fățarnic care se închina când trecea prin fața bisericii, dar numai Dumnezeu știa ce spurcăciuni se perindau prin inima mea. Țin minte și acum că, înainte să încep să fac acest lucru, mi-era rușine pentru că mi se părea un gest superstițios, doar că îndoctrinarea și-a spus cuvântul și, în ignoranța de la acea vreme, credeam că diavolul este cel care mă face să mă simt așa pentru că nu vrea să-mi mărturisesc credința în sistemul religios lumesc. Cât despre restul de mizerii pe care le făceam, se pare că de acelea nu îmi era rușine, pentru că le săvârșeam în continuare cu plăcere.

Iar când vă rugaţi, nu folosiţi repetiţii deşarte, ca păgânii; fiindcă ei gândesc că pentru multa lor vorbire vor fi ascultaţi. (Matei 6:7)

Dacă ai asistat de mai multe ori la o liturghie ortodoxă (eventual în aceeași perioadă din an) și ți-ai păstrat câtuși de puțin simțul critic, fără a te lăsa învăluit de aura mistică în care este îmbrăcat cultul ortodox, probabil ai remarcat repetitivitatea ritualistică a rugăciunilor rostite în cadrul acesteia. Mai mult ca sigur te-ai întâlnit și cu acele cărticele cu rugăciuni care te îndrumă să le citești dimineața, la prânz și seara, parcă aducând a antibiotic sufletesc. Cred că este de prisos să mai continui, căci este foarte clar că Cristos i-a asemănat pe cei care se roagă prin repetiții cu păgânii. Bineînțeles că aici nu vorbim despre rugăciuni repetate ca cea exemplificată prin pilda judecătorului nedrept (Luca 18:1-7), dar această mențiune nu am făcut-o pentru cel pe care Domnul îl scoate de sub nelegiuirea bisericilor lumești, pentru care este foarte clar la ce mă refer, ci pentru cel tendențios care se luptă din răsputeri să răstălmăcească cuvântul Domnului după propriile pofte, încruntându-și fruntea și îngâmfându-se la mustrarea lui.

Mai mult, când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; fiindcă îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun: Ei îşi au răsplata lor. (Matei 6:16)

Probabil îți vin în minte produsele de post din preajma posturilor mari ortodoxe. Cum altfel să arate oamenii că sunt pioși decât atunci când își cumpără o pizza, un ștrudel sau un pateu de post, înfruptându-se din salate orientale și cartofi prăjiți goi? Știi care este una dintre cele mai proaste glume pe care a făcut-o Biserica Ortodoxă? Postul pe care cred acești oameni că-l țin (și dacă te afli printre ei să știi că îmi pare sincer rău pentru tine) prin refuzul de a mânca produse de origine animală în anumite zile sau pe o anumită perioadă, este o batjocură la adresa adevăratului post biblic, care se ține fără apă și fără mâncare, ceea ce amăgiții numesc post negru. Noțiunea de post negru nu există în Biblie, este o invenție a cultelor lumești.

Nu vreau să te superi pe mine, căci nu doresc să-ți fiu dușman pentru că îți prezint adevărul (Galateni 4:16Am devenit atunci duşmanul vostru, pentru că vă spun adevărul?), ci îmi doresc din suflet ca acea indignare să fie îndreptată către cei care te-au amăgit în halul în care au făcut-o. Uită-te atent la ce fac ortodocșii și catolicii, dragul meu cititor, și spune-mi că poți nega cuvintele nu folosiţi repetiţii deşarte, ca păgânii. Religiozitatea lumească este principala cauză a depărtării oamenilor de la credința adevărată, căci oamenii nu sunt proști și văd că popa este un curvar, bețiv și hoț mai mare decât au fost ei vreodată, doar că au acea superstiție băbească prin care sunt reținuți din a-și exprima această idignare justă, mintea fiindu-le întunecată de acea îndoctrinare generațională de sub care mă rog ca Domnul să te scoată. Nu fi asemeni mie, care am respins ani întregi mărturia lui Dumnezeu împotriva cultelor lumești. Nu vreau să transform cartea curentă într-o expunere a acestora, rezervându-mi alte lucrări în care voi aduce la lumină doctrinele putrede și fundațiile șubrede ale lor, doar că a trebuit să-ți aduc în prim plan și acest aspect al ipocriziei religioase, ca nu cumva să crezi că ești mai special ca restul prin lucrurile pe care le faci, căci nu este așa.

Să pășim ușor spre sentință

Ne apropiem de sfârșitul prezentării judecății Domnului asupra faptelor noastre nelegiuite. Refuzul de a accepta această judecată și indignarea ta nu îți va scoate sufletul din iad și poți să te zvârcolești și să dai din mâini și din picioare precum un copil răsfățat cât vrei, nu-i pasă nimănui de ieșirile tale.

Îmi amintesc foarte bine o întâmplare din viața mea care acum mi se pare amuzantă. Pe când eram mai neexperimentat în ale șofatului, ieșind dintr-o parcare dintre blocuri și cu gândul în altă parte, am intrat într-o mașină care venea de pe drumul cu prioritate perpendicular. Fiind și bătut în cap, nu realizasem la acel moment că era neacordare de prioritate și se lua carnetul pe acest motiv. În loc să ajung la o înțelegere cu doamna din mașina lovită, pe care, slavă Domnului, am julit-o doar puțin în bara din spate, o fracțiune de secundă separându-mă de o încadrare la un accident cu vătămări corporale, am mers împreună la poliție, unde, bineînțeles, mi s-a suspendat carnetul. Să vezi ce nervi mă apucaseră, cu urlete și pumni dați în volan, de parcă rămăsese prințul fără caleașca regală și toată lumea trebuia să izbucnească în lamentare pentru nefericirea lui.

Nu ți se pare penibilă reacția mea? Să știi că așa este oricine în fața Domnului când, ca un copil răsfățat, izbucnește într-o criză de nervi pentru că i se aduce la cunoștință că are de plătit pentru păcatele sale și că nu este tocmai atât de puritan pe cât se crede (Proverbe 16:2Toate căile unui om sunt curate în proprii lui ochi, dar DOMNUL cântăreşte duhurile.). Suntem cu toții vinovați înaintea lui, fie că vrem să ignorăm acest lucru sau preferăm să ne ascundem după degetele noastre cocârjite, și vei vedea în următorul capitol ce pedeapsă necruțătoare poartă această vină și cât de mare este nelegiurea noastră în fața lui: scopul iadului.

Înapoi Înainte