Fiindcă profeţia nu a venit în vechime prin voia omului, ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit purtaţi de Duhul Sfânt. (2 Petru 1:21)

Profețiile biblice au o încărcătură și o greutate cu totul aparte în înțelegerea cuvântului, căci regăsim în paginile Bibliei următorul lucru:

Am vestit de la început lucrurile din vechime; şi au ieşit din gura mea şi le-am arătat; le-am făcut dintr-odată şi s-au întâmplat. (...) Ţi-am vestit de la început; înainte să se fi întâmplat ţi-am arătat (...) (Isaia 48:3, 5)

Străduiește-te să lași la o parte pentru moment nelămuririle și întrebările despre predestinare și destin. Știu că există un aparent conflict irezolvabil între liberul arbitru și predestinarea pe care o implică profețiile, că se pot naște raționamente ca „Ce rost au toate acestea? Oricum vei ajunge în iad sau rai dacă așa vrea el.“ sau „Totul este un joc pervers al lui Dumnezeu cu viețile noastre.“ În capitolele ce urmează, îmi propun să-ți prezint profețiile biblice care sunt în plină desfășurare în acest moment și să mă opresc aici. Așadar, haide să vedem ce spun aceste profeții, să pornim în căutarea dârei lumești lăsate de către acestea și să punem deoparte pentru puțin timp lucrurile greu de înțeles, dorința mea fiind ca tu să reflectezi fără părtinire la implicațiile acestor profeții asupra vieții tale de zi cu zi, ba chiar mai mult de-atât: la eventuala existență a unui Dumnezeu sfânt și Atotputernic. Mi-este foarte greu să pun în cuvinte ceea ce vreau să-ți transmit pentru că, pe de-o parte înțeleg conflictul care se naște dacă îți dai voie să crezi în acestea, pe de alta nu-mi doresc ca aceste lucruri inevitabile să te ia prin surprindere. Este ca și cum aș încerca să-i spun unui copil că mama lui urmează să moară...

Înainte de a ne imersa în unele dintre profețiile cu aplicabilitate contemporană, doresc să așez o fundație profetică sănătoasă și să-ți arăt ce spune Dumnezeu referitor la profeți, profeții și interpretarea acestora.

Acuratețe 100%

Când un profet vorbeşte în numele DOMNULUI şi lucrul nu se împlineşte, nici nu se întâmplă, acela este cuvântul pe care nu l-a vorbit DOMNUL; ci profetul l-a vorbit cu îngâmfare, să nu te temi de el. (Deuteronom 18:22)

Regula de bază a unui profet trimis de Dumnezeu este că orice spune, trebuie să se întâmple întocmai cum a spus-o. Dumnezeu nu va inspira niciodată minciuni în profeții lui și nu-i va îndemna să amăgească lumea, orice profeție venită de la el fiind împlinită mai devreme sau mai târziu până la ultima virgulă și ultimul punct. Oricine spune că este un profet al Domnului și greșește într-un singur punct, este un mincinos, profețiile venind din imaginația lui deșartă.

Profețiile oferă îndrumare

Şi dintre copiii lui Isahar, care aveau înţelegerea timpurilor, pentru a cunoaşte ce avea Israel de făcut; (...) (1 Cronici 12:32)
Iar el a răspuns şi le-a zis: Când este seară spuneţi: Vine vreme frumoasă, pentru că cerul este roşu. Și dimineaţa: Astăzi vine furtună, fiindcă cerul este roşu posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o deosebiţi; dar semnele timpurilor nu le puteţi? (Matei 16:2-3)

Ce se întâmplă dacă este timpul să te ascunzi și tu ieși în văzul tuturor? Sau dacă este timpul să strângi și tu împrăștii? Poate este timpul să fugi, iar tu stai pe loc? Contextul versetului din Matei este unul interesant și merită să îl analizăm puțin. Având în vedere că majoritatea oamenilor din vremea lui Cristos își obțineau traiul din roadele câmpului, era esențial pentru ei să discearnă fața cerului pentru a nu avea surpiza neplăcută de a fi surprinși de furtună în mijlocul câmpului. Aceeași oameni erau mustrați de către Cristos pentru că îl aveau în față pe cel profețit în cărțile Vechiului Testament, dar nu puteau discerne acest lucru. Din aceste versete putem concluzia că este de o deosebită importanță a cunoaște semnele timpului, ca nu cumva să fim luați prin surprindere și să fim asemeni celor simpli care merg înainte şi sunt pedepsiţi. (Proverbe 22:3)

Profețiile nu se interpretează după pofta fiecăruia

Ştiind întâi aceasta, că nicio profeţie a scripturii nu se interpretează singură. (2 Petru 1:20)

Din păcate, aici avem de-a face iar cu o traducere eronată în limba română. Versiunea King James, prin cuvintele no prophecy of the scripture is of any private interpretation, conferă înțelesul corect pentru contextul în care sunt plasate cuvintele: profețiile nu trebuiesc interpretate după bunul plac al fiecăruia dintre noi. Acesta este unul din motivele principale (dacă nu chiar cel principal) pentru care avem o droaie de aberații despre profețiile biblice și confuzia acaparează aproape de fiecare dată discuțiile despre profeții: fiecare vrea să-și spună părerea, nu să caute adevărul. Trebuie evitată capcana de a interpreta profeții după prejudecățile și preferințele personale, ele fiind în mod obligatoriu interpretate conform unor principii biblice bine definite, cum ar fi cele din Isaia 28:13Dar cuvântul DOMNULUI le-a fost precept peste precept, precept peste precept; rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; (...), Fapte 17:11Dar aceştia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, în aceea că au primit cuvântul cu toată bunăvoința minţii şi cercetau în fiecare zi scripturile, dacă lucrurile acelea erau aşa. și 2 Timotei 2:15Studiază scripturile să te arăţi tu însuţi aprobat lui Dumnezeu, un lucrător care să nu se ruşineze, împărţind drept cuvântul adevărului.: precept peste precept, rând peste rând, aici puţin şi acolo puţin, cercetând în fiecare zi scripturile, dacă lucrurile acestea sunt aşa, împărţind drept cuvântul adevărului. Iar fără Duhul Sfânt este imposibil acest lucru, pentru că ai în față un cifru de sute de pagini pe care mintea omului nu-l poate desluși.

Două concepte importante

Te rog să-mi îngădui încă o mică paranteză înainte de a continua. Se întâmplă de multe ori atunci când se discută despre subiecte cataclismice și profetice, să aud argumentul „Astea au fost dintotdeauna, doar că noi acum suntem mai conștienți de ele pentru că avem presă, radio, televizor și internet.“ Pe lângă prezentarea în sine despre profeții, țin să te anunț că o altă intenție de-a mea, care se află în plan secundar, este să distrug sistematic acest argument de prisos. De ce spun că este de prisos? Dă-mi voie să-ți aduc în prim plan conceptele de disonanță cognitivă și prejudecată a normalității. Aceste două concepte sunt uluitoare în determinarea originii acestui argument.

În cazul de față, disonanța cognitivă se manifestă atunci când, pe fondul unor credințe înrădăcinate adânc în mintea cuiva, are loc o confruntare a acestora cu informații contradictorii, punând astfel victima în defensivă prin încercarea de rezolvare a conflictului mental. Stresul provocat de idei contradictorii credințelor proprii se disipă prin acrobații mentale izvorâte din frica de a nu avea dreptate. Pe principiul „N-ai dreptate pentru că așa spun eu.“

Exemple:

  • Fumatul este dăunător sănătății, iar acest fapt este confirmat prin numeroase studii clinice. Un fumător poate rezolva acest conflict prin a cita cazuri de oameni care au fumat toată viața și nu au pățit nimic, a oferi o istorie a fumatului pentru a arăta că oamenii au fumat din timpuri străvechi, a se justifica prin faptul că nu fumează la fel de mult ca alții, că face mișcare, că se exagerează, etc.
  • Cineva care se uită la televizor și este conștient că nu are la ce să se uite, va încerca să-și justifice comportamentul prin raționalizări ca urmărirea știrilor pentru a se informa, a documentarelor pentru a obține cunoaștere, o eventuală lipsă de ocupație în afara uitatului la televizor, etc.

Prejudecata normalității este acea incapacitate de a accepta posibilitatea (implicit, și iminența) unui dezastru, din cauza refuzului victimei de a ieși din zona de confort (status quo). Astfel, victima este incapacitată de propria minte din a vedea adevărul.

Exemplu:

  • Deși existau foarte multe motive și dovezi pentru a anticipa pericolul pe care Hitler urma să-l prezinte pentru evrei, foarte mulți au stat liniștiți în casele lor până când au fost săltați de către trupele germane.

Acestea fiind spuse și pentru a păstra formatul de rezumat adoptat până acum pentru această carte, îți voi prezenta pe scurt unele dintre profețiile care sunt în plină desfășurare acum, urmând ca acestea să fie dezvoltate la rândul lor în lucrări individuale, după cum va fi voia Domnului. Așadar, haide să vedem ce ne-a descoperit însuși Isus Cristos despre vremurile de pe urmă: profeții ale vremurilor de pe urmă.

Înapoi Înainte