În căutarea mea după răspunsuri și dovezi ale veridicității întâmplărilor descrise în Biblie, am descoperit numeroase lucruri interesante și uimitoare în paginile sale. Mă voi strădui să reproduc cât mai bine unele dintre adevărurile lumești și spirituale găsite și să iți prezint sumar câteva dintre ele. Această listă nu este sub nici o formă definitivă și voi continua să adaug lucruri pe măsură ce le voi descoperi. Ceea ce voi prezenta mai jos este doar o frântură din numeroasele detalii pe care le voi omite în intenția de a nu devia de la esența cărții. De asemenea, după cum va fi harul Domnului asupra mea, voi dezvolta subiectele prezentate în lucrări dedicate, doar că acum vreau să-ți arăt că Biblia nu este doar o colecție de basme și superstiții băbești transmise din vremurile străvechi ale ignoranței omului, ci, deși pare greu de crezut în această lume în care trăim, este încă de actualitate.

Potopul

Potopul a fost o catastrofă supranaturală adusă de Dumnezeu asupra lumii ca urmare a faptelor rele ale oamenilor din acea perioadă. Clasarea acestei catastrofe ca supranaturală vine ca urmare a declanșării ei de către Dumnezeu. Potopul este descris în capitolele 6-11:17 din cartea Genezei. Catastrofa a avut loc ca urmare a unor ploi care au durat patruzeci de zile și a izbucnirii violente a apelor de sub scoarța terestră, cumulul acestor doi factori ducând treptat la acoperirea feței pământului cu apă (Geneza 7:11 - 20).

Dacă în călătoriile tale ai ajuns pe varii culmi deluroase sau muntoase și te-ai poziționat în așa fel încât să ai o vizibilitate panoramică a imprejurimilor, probabil ai observat că relieful arată similar cu niște văi uriașe săpate de către ape. Un volum foarte mare de apă poate produce cu lejeritate niște văi impresionante într-un timp foarte scurt, iar pentru a te ajuta să vizualizezi puterea devastatoare a apei, o să-ți povestesc o întâmplare din viața mea.

Cănd eram mai mic, am fost la țară într-o perioadă în care plouase foarte mult în amonte. Împreună cu vărul meu, fiind niște copii fără prea multă minte, am decis să mergem să vedem cum arată râul Buzău după ploile violente din ultimele zile. În mod normal, acest râu era mic și neamenințător, putând fi trecut cu ușurință dintr-o parte în alta în picioare. Ne aşteptam să fie puţin crescut, dar ceea ce am văzut acolo nu am mai văzut de-atunci. Râul era învolburat, maro şi înfricoşător, plin de pământ, curgând cu o violenţă care făcea apa să fie proiectată în aer atunci când se lovea în bolovanii şi copacii căraţi de la deal şi care se încăpăţânau să stea în calea furiei sale. Bucăţi din casele oamenilor se puteau întrezări printre valurile nestăvilite, la un moment dat făcându-şi apariţia şi un coteţ de găini purtat de ape la vale. Imaginea era tulburătoare, acesta fiind doar un râu amărât care, în momentele sale de calm, putea fi trecut şi cu o berlină, noi chinuindu-ne să găsim un loc pe unde să pășim, căci locurile pe care mergeam în mod normal erau acoperite de apă, având doar râul în faţa noastră şi stâncile dealurilor în spate. În 2005, acest râu învolburat a reușit să rupă podul de la Mărăcineni, un pod de legătură deosebit de important între Muntenia și Moldova. Mă gândesc acum că în amonte este barajul Siriu, care ţine un volum de apă incomparabil mai mare cu ceea ce am văzut în acea zi. Dacă acel volum de apă ar veni dintr-o dată la vale, cel mai probabil nu aş mai recunoaşte zonele unde am copilărit după trecerea apei.

Tot ca un exemplu potrivit, în localitatea Râşnov din judeţul Braşov, există o peşteră numită Valea Cetăţii. Această peşteră a fost descoperită în urma unei explozii hidraulice în anul 1949. Explozia a cauzat evacuarea bruscă a volumului uriaş de apă din peşteră în valea Fundata, care acum deservește ca una dintre căile de acces în peşteră. Acest volum uriaş de apă a dizlocat o mulţime de sedimente, viitura cărând cu ea bolovani mari în lungul văii, bolovani care pot fi observaţi pe traseul până la peşteră.

Sunt numeroase exemple ale puterii devastatoare a apei, iar un volum suficient de mare de apă poate modela mare parte din relieful pe care îl avem în prezent. Nu este nevoie de milioane de ani pentru ca apa să sape o vale, ci doar de milioane de metri cubi. Şi în caz că te întrebi de unde să fi venit atâta apă, păi nu degeaba scrie că s-au rupt fântânile adâncului. Uită-te pe o hartă în mijlocul Atlanticului şi o să vezi ce pare a fi o cicatrice a unei răni violente suferite în trecut de către acest pământ, supranumită şi Dorsala Atlantică. Doctrina uniformitarianistă şi asumpţiile inerente ei, lipsa urmelor de eroziune din straturile coloanei geologice, fosilele polistratificate sau „cimitirele“ de fosile sunt unele dintre subiectele care merită dezvoltate, dar toate la timpul lor.

Cele patru cetăţi din câmpie

Sodoma, numele răsunător al cetăţii peste care Dumnezeu a adus distrugerea venită sub formă de ploaie de foc şi pucioasă (sulf). Împreună cu aceasta, alte trei cetăţi (Gomora, Adma și Țeboim) au fost pârjolite şi rămân până în ziua de astăzi ca mărturie a judecăţii Domnului. Zona din jurul acestor cetăți este descrisă în Biblie ca fiind ca grădina DOMNULUI, asemenea țării Egiptului (Geneza 13:10), dar acum este un deșert pustiit. Dacă crezi că aceste cetăţi nu au fost găsite, în mod tradiţional vehiculându-se ideea că acestea s-ar afla sub Marea Moartă, atunci iţi recomand să foloseşti următoarea legătură către Google Maps, care te va duce direct la una din cetăţile din câmpie: Gomora. În partea de jos a paginii, sunt afişate câteva poze cu niște ruine acoperite de nisip. Cei care s-au dus să exploreze aceste ruine și vecinătățile lor, au descoperit că formaţiuni similare aflate în proximitatea Mării Moarte sunt alcătuite din cenuşă și au bile de sulf înfipte în ele și în pământul din jurul lor. În data de 04.12.2015, aveam următoarele poze afișate în pictogramele din josul paginii:

Capturi de ecran din Google Maps cu locația Gomorei (Sursa: Google Maps)

De ce sunt aceste lucruri atât de importante? Pentru că regăsim scrise în paginile Bibliei următoarele lucruri:

Şi a prefăcut cetăţile Sodomei şi Gomorei în cenuşă, le-a condamnat la dărâmare, făcându-le un exemplu pentru cei ce după aceea ar trăi fără evlavie. (II Petru 2:6)

După cum este scris, de mii de ani rămășițele acestor cetăți au rezistat pentru a oferi un exemplu al judecății Domnului asupra păcatului, deși sunt expuse în permanență în fața condițiilor atmosferice vitrege din acea zonă. Relatarea despre cetățile din câmpie o găsești în Geneză, capitolele 18:16 - 19:29.

„Râul meu este al meu şi eu l-am făcut pentru mine însumi.“

Din cartea The Two Babylons, scrisă de către Alexander Hislop, am extras paragraful de mai jos care mi s-a părut de-a dreptul uimitor. Pentru a nu fi nevoit să traduc două pagini și din necesitatea plasării paragrafului în contextul potrivit, voi oferi un rezumat la cele descrise înaintea lui. Autorul vorbește despre primul rege al Egiptului, al cărui nume este prezentat în scrierile istoricilor ca fiind Mizraim, și despre cum acest nume reprezintă de fapt reușita acestui rege. Istoricii spun că Egiptul de Jos era sub apă din cauza revărsării necontrolate a mării, fiind în esență o mare mlaștină nelocuibilă, iar acest prim rege a reușit închiderea efectivă a mării într-un râu: Nilul. Astfel, oamenii i-au dat un nume reprezentativ: Metzr-im, Îndiguitorul mării. În acest fel Egiptul a ajuns să fie cunoscut drept Țara lui Misr, numele fiind o prescurtare de la Metzr-im, însemnând în esență Țara îndiguitorului.

Din această afirmație rezultă că „îndiguirea mării“ - închiderea ei în anumite limite, a fost, în ceea ce privește Egiptul de Jos, facerea ei asemenea unui râu. Privind chestiunea din această perspectivă, ce înțeles avem în limba Divină în Ezechiel xxix. 3, unde judecăți sunt pronunțate împotriva regelui Egiptului, reprezentantul lui Metzr-im, „Îndiguitorul mării“, pentru mândria lui: Iată, eu sunt împotriva ta, Faraon, împărat al Egiptului, dragonul cel mare care stă întins în mijlocul râurilor lui, care a spus: Râul meu este al meu şi eu l-am făcut pentru mine însumi.

(Sursa: Hislop, Alexander (1903). The Two Babylons. APPENDIX, NOTE B, p.6, pagina 293)

Exodul: trecerea prin Marea Roșie

Exodul a fost migrația în masă a poporului evreu din Egipt către muntele Sinai, având ca destinație finală țara Canaanului. Exodul este descris pe parcursul a cinci cărți din Vechiul Testament, respectiv Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul și Iosua. Studiind cu atenție aceste cărți, se poate reproduce traseul evreilor, care au pornit la drum din ținutul Gosen, au trecut prin peninsula Sinai (despre care se crede eronat că ar fi locul muntelui Sinai), către locul de trecere prin Marea Roșie, călătoria încheindu-se în prima etapă la poalele muntelui Sinai. Mai mult ca sigur ți-a atras atenția faptul că am contestat locația tradițională a muntelui Sinai și probabil te intrebi de ce aș face acest lucru. Haide să iți explic pe scurt.

Ceea ce vei găsi în toate hărțile tradiționale despre Exod, va fi ceva similar cu imaginea de mai jos:

Ruta tradițională a Exodului (Sursa: eBibleTeacher)

Conform tradiției, peninsula Sinai este zona geografică în sudul căreia s-ar afla muntele Sinai. Se spune că muntele Sinai ar fi cel de lângă mănăstirea Sfânta Ecaterina. Deși timp de sute de ani muntele a fost vizitat de numeroși pelerini și de echipe de cercetători, nimic de substanță nu a fost descoperit care să confirme câtuși de puțin descrierea biblică a evenimentelor petrecute în preajma acestuia. Evident că cercetătorii, prin investigarea rutei tradiționale care nu oferă dovezi incontestabile pentru confirmarea relatărilor biblice, în funcție de prejudecățile lor, au concluzionat fie că Biblia este un mit sau au forțat interpretări sortite eșecului pentru a compensa lipsa dovezilor. Dar haide să ne uităm puțin în Biblie și să vedem unde spune Pavel că este muntele Sinai:

Fiindcă această Agar este muntele Sinai în Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum şi este în robie cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este liber, cel ce este mama noastră a tuturor. (Galateni 4:25-26)

Se pare că muntele Sinai este localizat în Arabia, mai exact în Peninsula Arabică, Midianul antichității devenind Arabia Saudită a zilelor noastre. Încă un indiciu este oferit de mențiunea Ierusalimul cel de sus, indicându-ne că muntele se află sub Ierusalim, iar Ierusalimul știm cu toții că nu este în Marea Mediterană, dacă ar fi să ne luăm după locația tradițională a muntelui Sinai. O hartă care reprezintă mai aproape de realitate traseul evreilor este următoarea:

Ruta Exodului descoperită de către Ron Wyatt (Sursa: Ron Wyatt)

Pentru a ajunge la poalele muntelui, evreii au trebuit să treacă prin Marea Roșie, mai exact prin golful Aqaba, la locul de trecere indicat în harta de mai sus găsindu-se un ciudat „pod“ subacvatic natural care traversează golful, pe fundul căruia s-au descoperit ceea ce par a fi roți de care acoperite de corali, părți din schelete umane și chiar o copită de cal. Aceste detalii sunt importante deoarece găsim scris în Biblie următorul lucru:

Și apele s-au întors şi au acoperit carele şi călăreţii, chiar toată oştirea lui Faraon care a intrat în mare după ei; nu a rămas nici măcar unul dintre ei. (Exodul 14:28)

Dacă muntele Sinai ar fi în zona unde indică imaginea de mai sus, ar trebui să găsim dovezi ale trecerii evreilor pe acolo și ale evenimentelor descrise în Biblie.

Exodul: muntele Sinai (Horeb)

Muntele Sinai are o însemnătate deosebită pentru poporul Israel și pentru creștinism. Muntele este locul unde Dumnezeu a coborât pe pământ și a vorbit poporului Israel cele zece porunci. Este locul unde Moise a primit poruncile scrise cu degetul Domnului pe tăblițe de piatră, împreună cu instrucțiunile pentru ridicarea tabernacolului adunării ce avea să acopere chivotul legământului. Din păcate, este și locul unde evreii s-au revoltat împotriva Domnului, cerându-i lui Aaron să le facă zei care să meargă înaintea lor, dar totodată este și locul unde au găsit milă înaintea Domnului, la poalele muntelui aducând pentru prima dată jertfe lui. Detaliile acestei întâlniri înfricoșătoare dintre Dumnezeu și om, precum și traseul evreilor după trecerea prin Marea Roșie, se găsesc in cartea Exodului, capitolele 15:22 - 40.

Pe muntele Sinai și în zona dimprejurul său, au fost descoperite următoarele:

  • Cele 12 fântâni din Elim cu numeroși palmieri în jurul lor (Exodul 15:27Și au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de apă şi şaptezeci de palmieri; şi au aşezat tabăra acolo lângă ape.);
  • Piatra din Horeb, crăpată în două prin mijlocul ei (Exodul 17:6Iată, voi sta înaintea ta acolo, pe stânca din Horeb; şi vei lovi stânca şi din ea va ieşi apă, ca poporul să bea. Şi Moise a făcut aşa înaintea ochilor bătrânilor lui Israel.);

Piatra din Horeb, crăpată în două prin mijlocul ei (Sursa: Split Rock Research)

  • Altarul Iehova-Nisi, alcătuit din pietre neșlefuite (Exodul 17:15Și Moise a zidit un altar şi i-a pus numele acestuia Iehova-Nisi.);
  • Vârful înnegrit al muntelui (Exodul 19:18Și muntele Sinai fumega în întregime, din cauză că DOMNUL a coborât pe el în foc; şi fumul lui se ridica asemenea fumului unui cuptor şi întregul munte se cutremura grozav.);
  • Un altar și rămășițele a 12 piloni la baza muntelui (Exodul 24:4Şi Moise a scris toate cuvintele DOMNULUI şi s-a sculat devreme dimineaţa şi a zidit un altar sub deal, şi douăsprezece stâlpi, conform celor douăsprezece triburi ale lui Israel.);
  • Un altar cu tauri gravați pe el, tot la baza muntelui (Exodul 32:1-6);

Un altar cu tauri gravați pe el, aflat la baza muntelui (Sursa: Split Rock Research)

Altarul cu tauri gravați pe el, văzut din spatele gardului de protecție (Imagine modificată. Sursa: Ark Discovery International)

  • Numeroase gravuri în piatră, printre care se regăsește și o menorah.

O menorah gravată în piatră (Sursa: Ark Discovery International)

Întinderea cerurilor ca o perdea

Pentru cei care au puțină cunoaștere despre cosmologie, vor recunoaște cu ușurință analogia din următoarele versete:

(...) cel care întinde cerurile ca pe o perdea (Psalmul 104:2)
Astfel spune Dumnezeu DOMNUL, cel ce a creat cerurile şi le-a întins; (...) (Isaia 42:5)
El a făcut pământul prin puterea lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea lui şi a întins cerul prin înţelegerea lui. (Ieremia 51:15)

Știința modernă, atunci când este scoasă din contextul miliardelor de ani și a prejudecăților care vin cu această ideologie, nu face decât să confirme Biblia. Care expresie metaforică s-ar potrivi mai bine pentru a descrie expansiunea universului observată de către oamenii de știință, decât întinderea cerurilor ca o perdea? Ideea existenței unui astfel de comportament al universului nu vine din altă parte decât din Biblie, iar acest lucru se poate verifica foarte ușor dacă ne uităm la cel care a originat teoria Big Bang, fiind într-un mod cel puțin surprinzător un preot iezuit.

Precizie astronomică uluitoare

În același mod fascinant, Dumnezeu îi descoperă lui Iov detalii precise despre creație pe care noi de-abia acum am reușit să le percepem prin aparatura noastră modernă.

(...) Sau poţi conduce Arcturus cu fiii săi? (Iov 38:32)

Arcturus este o stea de 20 de ori mai mare ca Soarele nostru, care se deplasează cu o viteză uluitoare prin univers: 122 km/s, însemnând 439.200 km/h. Această stea masivă ar parcuge distanța dintre Pământ și Soare în aproximativ două săptămâni. În 1971 au fost descoperite alte stele în preajma lui Arcturus care au caracteristici de mișcare similare, grupul fiind denumit Fluxul Arcturus. Se pare că într-adevăr Arcturus are niște fii ai săi.

Pământul nu atărnă de nimic

El întinde nordul peste gol şi atârnă pământul de nimic. (Iov 26:7)

Deși în scrierile altor culturi era speculată existența unor diverse mecanisme prin care pământul stă atârnat de ceva sau pe ceva, Biblia declara încă din antichitate că pământul este atârnat de... nimic.

Rotocolul pământului

În Biblie găsim descrisă forma pământului ca fiind rotundă:

Nori groşi îi sunt acoperământ şi el nu vede; şi umblă pe rotocolul cerului. (Iov 22:14)
El este cel ce şade pe rotocolul pământului (...) (Isaia 40:22)

Este tentat raționamentul părtinitor care discreditează Biblia din a fi o sursă de încredere în ceea ce privește observațiile de natură științifică doar pentru că nu folosește cuvântul sferă. Este același lucru cu a discredita toate lucrările de natură paleontologică dinainte de 1841 pentru că nu conțin cuvântul dinozaur. Cuvintele sunt maleabile în funcție de etosul provenienței lor, iar concentrându-ne prea mult pe origini și înțelesuri ne poate face să scăpăm din vedere ceea ce este important și destul de evident în cazul de față: Dumnezeu nu a descoperit pământul ca fiind plat.

Apele urcă prin munți

(...) apele au stat deasupra munţilor (...) Ele urcă pe munţi; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele. (Psalmul 104:6, 8)

Mai mult ca sigur te întrebi „Unde scrie prin munți? Eu văd pe munți în versetul de mai sus.“ Trebuie să-ți mărturisesc că acesta este unul dintre motivele întemeiate pentru care am ales versiunea King James în limba engleză pentru a studia cuvântul Domnului, așa că dă-mi voie să-ți arăt de ce. În versiunea King James versetul 8 din Psalmul 104 sună în felul următor: They go up by the mountains, fiind corect tradus în limba română ca „urcă prin munți“. Probabil ți se pare că nu contează un singur cuvânt, dar haide să vedem ce diferență poate face. Prima dată când am citit acest verset, a fost în limba engleză, fiindu-mi transmisă ideea că apele urcă, într-un mod sau altul, prin munți. Această idee mi-a rămas în minte și am dedus din această formulare că trebuie să existe un mecanism care să facă apele să urce prin munți. Între timp m-am luat cu altele și n-am mai dat atenție acestei idei. La ceva timp după, într-un newsletter la care sunt abonat, găsesc o legătură către următoarea informație:

Ciclul primar și secundar al apei (Sursa: stopthecrime.net)

Din imaginea de mai sus se poate discerne un traseu primar al apei care urcă prin munți împinsă de presiunea și căldura uriașă din straturile inferioare ale Pământului.

Acum știu că pare greu de crezut, dar acesta este adevărul. Fără să am vreo cunoaștere în prealabil despre acest fenomen, am dedus doar citind Biblia că trebuie să existe un mecanism care să facă apa să urce prin munți. Poate acum devine mai clar faptul că dacă citeam versetul în limba română, unde spune că apele urcă pe munți, nu avea cum să-mi vină această idee. Este la fel cu a spune „am urcat pe munte“, neînchipuindu-și nimeni că am trecut prin munte.

Cărările mărilor

Păsările cerului şi peştii mării şi orice străbate cărările mărilor. (Psalmul 8:8)

Matthew Fontaine Maury este considerat ca fiind tatăl oceanografiei moderne. El a fost ofițer în Marina Statelor Unite și, după un accident care a dus la întreruperea carierei sale, acesta și-a dedicat timpul căutării cărărilor mării descrise în psalmul de mai sus. Inspirat de către cuvântul lui Dumnezeu, el a reușit să cartografieze curenții oceanici, aceștia formând veritabile cărări ale mării, care acum stau la baza navigației pe apă, navele folosindu-se de acești curenți spre avantajul lor, astfel reducându-și considerabil costul și timpul de parcurgere a distanțelor.

Să continuăm

Scopul acestui capitol a fost să-ți stârnesc câtuși de puțin interesul pentru cuvântul Domnului și sper că am reușit acest lucru, deoarece în continuare voi prezenta partea cu adevărat supranaturală a Bibliei: profețiile. Din păcate, mulți profeți falși, învățători corupți, profitori, batjocoritori, eretici și unii de-a dreptul lunatici au oferit pe parcursul timpului interpretările lor sucite ale profețiilor descrise în cărți precum Daniel, evangheliile lui Matei, Marcu și Luca, Tesaloniceni sau Revelația, ducând astfel la o discreditare a acestora și o ignorare din partea majorității, fiind privite laolaltă cu alte profeții false peste care se forțează un înțeles anume, pierind ușor din atenția maselor și devenind astfel subiecte de taclale între conspiraționiști. Acum să nu-ți închipui că eu sunt marele profet uns care a venit să dezlege profețiile din Biblie, în niciun caz, doar că unele dintre ele devin atât de evidente încât nu mai pot fi negate decât pe fondul unei rebeliuni fățișe împotriva Domnului. Te invit să îndrăznești să vezi lumea așa cum este: profeții biblice.

Înapoi Înainte