După cum vom vedea în cele ce urmează, însăși lumea înconjurătoare ne aduce mărturie despre lucrarea Domnului, apostolul Pavel folosind următoarea expresie pentru a scoate la iveală ignoranța corintenilor cu privire la acest aspect:

Nu vă învaţă chiar natura însăşi (...) (1 Corinteni 11:14)

Găsim în numeroase versete, ca Psalmul 19:1Cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu și întinderea cerului arată lucrarea mâinilor sale., indicii care să ne ducă cu gândul la felul în care natura oglindește înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu în așezarea tuturor lucrurilor după bunul său plac. Încă se mai pot auzi notele sublime ale simfoniei perfecțiunii pe care Domnul a dirijat-o la începutul creației, înainte ca cacofonia păcatului să o perturbe.

Deși omul a căzut din acea perfecțiune și a devenit muritor, totuși, împreună cu tot ce-l înconjoară, a reținut într-o mică măsură acea splendoare de odinioară, precum o unealtă mâncată de rugină încă își mai păstrează metalul prețios până când ultimul său atom este alterat. Și dacă tot am făcut referire la atomi, haide să începem de jos în sus și să ne uităm în camerele întunecate ale materiei pentru prima mărturie a naturii împotriva sodomiei.

Sarcina electrică

Bănuiesc că este puțin probabil să fi auzit despre modelul standard din fizica modernă, deoarece nu este ceva foarte digerabil și poate fi chiar plictisitor pentru cineva care nu are o înclinație spre cunoaștere, dar eu sunt de părere că lipsa cunoștințelor este scuzabilă dacă există dorința de învățare, iar mie îmi face deosebită plăcere să te învăț din ceea ce mi s-a dat să cunosc.

Modelul standard este o tentativă a științei moderne de a explica lumea în care trăim din punct de vedere al forțelor, particulelor și a interacțiunii dintre ele. Multe dintre lucrurile teoretizate în cadrul modelului au fost demonstrate experimental, printre care și particulele fundamentale ale materiei numite cuarci (quarks în engleză). Aceste particule au trei caracteristici principale: masa, rotația și sarcina.

Dumnezeu, după cum bine știi, este alcătuit din trei înfățișări: Tatăl, Fiul (Cuvântul) și Duhul Sfânt (1 Ioan 5:7Pentru că sunt trei cei care aduc mărturie în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt; şi aceştia trei sunt una.). Deja avem un prim indiciu prin care să ne ridicăm mintea la cer; și partea de-a dreptul uimitoare abia urmează. Sarcina electrică este acea proprietate a particulelor care determină câmpul și însăși forța electromagnetică. Următorul lucru mai mult ca sigur îl știi: sarcina electrică este de doar două tipuri, pozitivă și negativă.

Domnul Bruce Sherwood, profesor emerit în departamentul de fizică al Universității de Stat a Carolinei de Nord, spunea într-o lectură din ianuarie 2013 următoarele lucruri (îngroșarea îmi aparține):

Acum vă reamintesc ceva ce probabil ați auzit în grădiniță. Totul este făcut din atomi. Atomii au protoni cu sarcină electrică pozitivă și electroni cu sarcină electrică negativă și noi observăm, deși nu prea știm în totalitate ce înseamnă acest lucru, ceea ce observăm este că dacă aduci două lucruri pozitive una lângă alta, se resping. Dacă aduci două lucruri negative una lângă alta, care pot fi doi electroni, se resping. Pe de altă parte, dacă aduci o sarcină pozitivă și o sarcină negativă una lângă alta, efectiv se atrag. Corect? Deci spunem „Cele asemenea se resping, cele diferite se atrag“. Aceasta este o expresie folositoare de ținut minte.

(Sursa: între minutul 10:54 și 11:38 din lectura What is Light? What Are Radio Waves, Bruce Sherwood)

Interesant, nu? La modul în care este atacată credința în zilele noastre de către zeloții umanismului, ai crede că știința modernă este fundamentată pe lucruri mai solide, nu pe nisipuri mișcătoare, și are o profunzime în cunoaștere, nu bănuieli observaționale. Să-ți mai arăt un lucru extrem de interesant, anume felul în care se comportă câmpurile electromagnetice ale celor două tipuri de sarcini:

Reprezentarea câmpurilor pentru sarcina electrică pozitivă și negativă (Sursa: Wikipedia)

Astfel se face că avem sarcina pozitivă ca reprezentând bărbatul care dăruiește și sarcina negativă femeia care primește, fiind și o minunată analogie la primirea coastei din care a fost făcută femeia (Geneza 2:22Şi din coasta pe care DOMNUL Dumnezeu a luat-o de la om, a făcut o femeie şi a adus-o la om.). Și uite-așa avem una dintre cele mai puternice mărturii ale naturii împotriva sodomiei, găsită în însăși structura materiei din care sunt alcătuite trupurile noastre: + cu + și - cu - se resping, în timp ce + cu - se atrag.

În interiorul nucleului atomic, găsim o furie aproape de nestăvilit, deoarece micii protoni încărcați pozitiv sunt forțați la un loc de către forța tare (strong). Sodomiții dețin și ei o forță la fel de puternică, forța păcatului izvorâtă din rebeliunea împotriva Domnului, prin care își forțează trupurile împreună într-un mod grotesc și complet împotriva naturii. La fel cum protonii se resping în continuare în interiorul atomului și au o energie imensă care produce devastatoarele bombe nucleare atunci când este eliberată, tot în același mod sodomiții sunt mistuitori atunci când explodează, acest lucru fiind evident în societățile care au învățat să nu se mai îngrijoreze și să iubească bomba.

Mergând mai departe cu argumentarea, mă văd nevoit să trec la o altă dovadă cât se poate de evidentă, dar negată dintr-un motiv la fel de evident.

Anatomia canalului anal

Important! M-am tot gândit dacă să păstrez această parte din expunerea mea, deoarece conține anumite detalii despre una din părțile corpului care, din cauza slăbiciunilor sau a sensibilității fiecăruia, poate provoca anumite reacții pe care nu doresc să le stârnesc în cititorii mei. Totuși, nici să o scot nu îmi doresc, deoarece poate fi o mărturie destul de puternică împotriva sodomiei. Acestea fiind spuse, am decis să te anunț înainte să citești și să-ți dau posibilitatea să sari peste această parte chiar de la începutul ei, cu mențiunea că prin acest lucru îți vei da acordul tacit asupra naturii scârboase a acestui păcat, prin faptul că nu poți nici măcar citi niște detalii anatomice despre partea implicată. Mergi la următoarea parte >>


„Chiar vei vorbi despre asta?“ Dragul meu cititor, așa cum sodomiților nu le este rușine să își corupă trupurile în felul în care o fac, ba chiar își cer emfatic drepturile, lăudându-se cu faptele lor (Filipeni 3:19(...) a căror glorie este în ruşinea lor (...)), atunci de ce mie mi-ar fi rușine să discut despre creația lui Dumnezeu într-un mod cât se poate de decent și să expun astfel cât de cumplit este ceea ce înfăptuiesc ei?

Pentru a înțelege de ce partea dinapoia noastră nu a fost construită pentru a permite în vreun fel pătrunderea din exterior a vreunui lucru, trebuie să fim conștienți de modul de funcționare a câtorva elemente din ansamblul său. Canalul anal reprezintă capătul traseului lucrurilor ingerate pe gură, acestea trecând printr-un proces elaborat de prelucrare, în cele din urmă rezultând materia fecală.

Canalul anal are în componența sa două grupe de mușchi foarte importante: sfincterul anal intern și extern. Acestea au rolul de a ține materia fecală înăuntru până la momentul oportun al eliminării sale. Deosebit de important de reținut este următorul lucru: dacă sfincterul extern se află sub controlul nostru conștient, cel intern este complet involuntar, neputând fi controlat conștient de noi și fiind în mare parte din timp tensionat. De asemenea, acesta nu se relaxează nici măcar în urma anesteziei generale, în schimb putând fi relaxat forțat prin inhalarea unor droguri pe bază de nitriți, ca nitritul de amil. Aceste tipuri de droguri sunt foarte populare în cercurile de sodomiți datorită efectului respectiv.

Sfincterul anal intern răspunde unui proces metabolic complex care îi cauzează relaxarea pentru a permite materiei fecale să-și încheie traseul în afara organismului, fiind evident oricui căruia nu i s-a întunecat mintea complet că partea anterioară nu a fost gândită pentru sodomie și este complet împotriva naturii folosirea ei pentru poftele proprii.

O altă caracteristică foarte relevantă pentru subiectul în cauză este lipsa lubrifierii canalului anal pentru a facilita contactul sexual pe această cale. Mucoasele canalului secretă ceea ce poate fi interpretat tendențios ca fiind lubrifiere, când de fapt același mecanism de menținere a integrității mucoaselor este găsit peste tot în organism unde sunt prezente structuri de acest tip. De aceea metodele artificiale de lubrifiere sunt singurele folosite și recomandate pentru practicarea sodomiei, altfel riscul leziunilor crește considerabil.

În plus, mucoasele canalului anal sunt extrem de permeabile, prezentând probleme și din acest punct de vedere pentru lubrifierea zonei de contact, și sunt mai subțiri decât cele vaginale, prezentând un risc mult mai mare de rupere. Nu mai vorbim despre materia fecală foarte periculoasă, fiind în continuare responsabilă pentru un număr mare de decese în zonele sărace ale planetei, unde accesul la metode care să faciliteze o minimă igienă intimă este îngreunat de diverși factori.

Ar mai fi de menționat câteva lucruri destul de interesante care au loc în cadrul procesului natural de eliminare, doar că înțelegerea lor necesită o detaliere care nu face scopul acestei cărți. Mai este de făcut și o paralelă cu proprietățile părții feminine, prin care să evidențiez diferența uriașă de scop dintre aceasta și partea anterioră, dar pentru moment mă voi opri aici cu acest argument și sper că m-am făcut foarte înțeles în ceea ce privește natura grotească a sodomiei.

Vom continua cu unul dintre cele mai perverse argumente ale sodomiților prin care își justifică păcatul lor preferat, după părerea mea fiind și unul dintre favoritele lor, deoarece este construit în cadrul mentalității atât de plăcută omului căzut care caută să-și scuze anomaliile comportamentale prin compararea sa cu ființe inferioare.

Animalele și sodomia

Este la modă în ziua de astăzi ca orice argument bine construit care scoate la iveală lucruri deranjante pentru auditoriul tăvălit în păcat ca scroafa în nămol să fie deraiat îndemânatic prin rostirea din vârful limbii a comparației cu animalele care fac la fel. Consider că orice argument care se folosește de comparația cu animalele pentru a justifica un păcat este de-a dreptul patetic.

Dar de ce ar fi așa? Pentru că a compara omul cu ființe inferioare intelectual și fără conștiință are la fel de mult sens cu a compara un bătrân înțelept cu un bebeluș înfășat: faptul că au părți comune nu-i face la fel. Și ar mai fi un motiv la fel de bine întemeiat: cei care recurg la astfel de mârșăvii văd doar ce le convine. Dacă este un curvar, va vedea leii care au mai multe femele, un bețiv va vedea maimuța care bea, iar un sodomit va vedea masculii delfin care se încalecă.

La fel ca și în cazul argumentului precedent, oamenii cu mințile întunecate și cu inima coruptă de atâtea pofte nu au ochi prin care să perceapă nuanțele subtile ale creației și nici urechi în care să le răsune ecoul simfoniei lui Dumnezeu din jurul lor. Aceștia dețin la fel de multă înțelepciune ca un copil care, mustrat fiind pentru ce a făcut, răspunde prin justificarea supremă: „Și Gigel a făcut la fel.“ Mentalitatea țapului ispășitor nu va funcționa în fața lui Dumnezeu, pentru că există un mare pericol să i se răspundă într-un mod clasic: „Dacă Gigel se arunca pe fereastră, tu făceai la fel? Eu așa te-am învățat?“

Pentru a veni în ajutorul acestora, iaca se zărește în depărtare, un cal alb galopând făr' de suflare, cărând în șeaua-i ajutoare de justificare: viteazul Este demonstrat științific și cronicarul Studiile arată că. Probabil că te-ai întâlnit cu celebrul duo de mai multe ori decât ți-ai fi dorit în societatea modernă cu iz de intelectualitate și cunoaștere în care trăim. Dacă ar fi un studiu prin care să se demonstreze că mare parte din oameni sunt proști, sunt sigur că cei care ar citi studiul s-ar considera ca făcând parte din minoritatea inteligentă, restul contestându-i validitatea.

Studiile în ziua de astăzi au devenit extensii ale feluritelor agende politice prin care se încearcă îndoparea oamenilor cu tot felul de inepții. Astfel, finanțatorii studiilor sunt slugile unei agende, plătind slugile banului să producă rezultatul dorit în cadrul studiului respectiv, ca mai apoi alte slugi să le folosească pentru a lua ochii unor oameni naivi care de-abia așteaptă să li se confirme că cotețul în care stau și lăturile pe care le mănâncă se datorează faptului că sunt, deloc surprinzător, niște porci. Acum toată lumea se poate relaxa, pentru că Este demonstat ștințiific și Studiile arată că au consolidat rațiunea populației în mâinile păpușarilor.

Dacă tot le place unora să se compare cu animalele, atunci de ce nu renunță la haine și la viața lor confortabilă și nu încep să se comporte exact ca niște animale: să-și facă nevoile pe unde-apucă, să își etaleze bărbăția ca niște masculi feroce în fața femelelor pentru a se împerechea, să-și marcheze teri... stai puțin... foarte mulți deja fac asta. Am o idee mai bună: ce-ar fi să-i tratăm pe aceștia ca pe niște animale sălbatice? Să-i vânăm, să-i jupuim pentru a ne facem haine din ei și să-i facem friptură. Dintr-o dată parcă nu mai sună așa uman acest lucru, nu?

Nu vreau să ne concentrăm prea mult pe ceea ce este evident o sincopă în rațiune. Îți voi da doar un exemplu al unui studiu care „demonstrează“ că animalele practică sodomia:

De asemenea, homosexualitatea este destul de întâlnită printre delfini și balene ucigașe. Împerecherea dintre masculi și femele este trecătoare, în timp ce între masculi, o pereche poate sta împreună ani buni. Nici sexul de tip homosexual între specii diferite nu este neobișnuit. Întâlniri dintre specii de delfini diferite pot fi destul de violente, dar tensiunea este de cele mai multe ori disipată printr-o „orgie sexuală“.

(Sursa: News-Medical)

Mai mult, ceea ce noi îl putem numi un act sexual, poate să nu fie nimic de genul pentru un animal ca delfinul. Delfinii iau parte de multe ori la comportamente de încălecat forțat care implică erecții, care în mod clar nu implică reproducerea și de fapt arată mai mult a dominare socială sau simplă agresiune. Este corect să etichetăm acest lucru ca sex pentru plăcere? Nu prea.

(Sursa: Dolphin Communication Project)

Exact ce spuneam: studii plătite, concluzii pripite și oameni înguști la minte care văd doar ceea ce le convine. Chiar dacă, în cazul de față, delfinii ar practica sodomia... contează? Sunt animale care-și mănâncă puii, care păcălesc pe altele să le crească proprii pui, care se omoară între ele pentru mâncare, care-și fac nevoile pe unde-apucă, versetele următoare declarând nechibzuința struțului în a avea grijă de generația următoare:

Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi şi pene struţului? Care îşi lasă ouăle în pământ şi le încălzeşte în ţărână, și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge. Ea se împietreşte împotriva puilor ei, ca şi cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă; căci Dumnezeu a lipsit-o de înţelepciune şi nu i-a împărţit înţelegere. (Iov 39:13-17)

Animalele, la fel ca oamenii, pot manifesta un comportament aberant care nu are de-a face cu ceea ce Dumnezeu a intenționat atunci când a creat lumea, cum nici ciulinii nu au fost parte din creația inițială, ci au venit ca un blestem din cauza rebeliunii lui Adam (Geneza 3:17-18(...) blestemat este pământul din cauza ta; în tristeţe vei mânca din el toate zilele vieţii tale; spini şi ciulini îţi va aduce (...)). Mă întristează profund faptul că oamenii dau atenție unor astfel de șarlatani.

Această comparație nu ar fi fost posibilă dacă mantra suntem niște animale evoluate nu ar fi fost atât de răspândită în societatea noastră. Nu-i de mirare că la un moment dat devine singurul „adevăr“ pe care oamenii îl cunosc. Ca un ultim argument, haide să ne uităm puțin la păcatul sodomiei și din perspectiva falsei științe a evoluției.

O perspectivă evoluționistă asupra sodomiei

Important! Nu-mi doresc ca cele scrise mai jos să fie interpretate ca venind din partea unei persoane insensibile, ci mi-am dorit să reproduc o argumentare rece, lipsită de orice fel de umanitate, pentru a reda cât mai exact spiritul falsei științe a evoluției, care regresează încununarea creației Domnului într-un animal condus de forțele nemiloase ale naturii, în locul unui Dumnezeu iubitor care nu a cruțat nici măcar pe propriul Fiu din dragostea sa pentru oameni (Ioan 3:16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul său Fiu născut, ca oricine crede în el, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.).


Voi încerca să rezum poziția evoluționismului în ce privește apariția omului: milioane de ani de evoluție au dus la separarea mamiferelor din reptile, la evoluția acestora către primate și, în cele din urmă, la apariția omului.

Pe tot parcursul acestor sute de milioane de ani, Mama Natură a folosit o metodă de replicare extrem de eficientă: împerecherea dintre mascul și femelă pentru a produce noi exemplare care urmau să evolueze pe parcursul a milioane de generații, culminând cu omul. Dat fiind faptul că scopul final al împerecherii este propagarea speciei pentru a susține continuitatea procesului evolutiv, plăcerile senzoriale fiind o formă de stimulare către îndeplinirea acestui scop, este foarte posibil ca sodomiții să fie rezultatul unor defecte genetice care să prevină înmulțirea acestora și transmiterea mai departe a mutațiilor distructive.

Din punct de vedere al evoluționismului, postulatul supraviețuirea celor mai puternici va fi încă o dată aplicat exemplarelor nedemne de viață, fiind astfel stârpite din existență prin genocid genetic. Din păcate pentru toți cei care susțin sodomiții, este foarte posibil ca și aceștia să manifeste o degradare genetică similară, fiind incapabili să perceapă subtilitățile salubrizării naturale, susținând propagarea în genomul uman a erorilor genetice, care au ca rezultat diluarea purității speciei și îngreunarea procesului evolutiv. Este plauzibil ca genele acestora să conțină defecte care vor culmina în generațiile următoare prin exprimarea sodomiei, astfel fiind stârpite și liniile lor genetice din existență.

Faptul că exemplarele de acest tip pot adopta copii în societățile umane nu reprezintă altceva decât un eșec al rațiunii, propagarea exemplarelor incapabile de a răspunde la semnalele sexului opus în sălbăticie nefiind posibilă, rezultând în eliminarea eficientă a acestora. Sterilitatea nu este o soluție, deoarece exemplarul defectuos ar putea acapara alte exemplare fertile, prin sodomie realizându-se eliminarea a două exemplare dintr-un foc, prezentând în acest fel o eficiență sporită.

Astfel ar suna o argumentare bazată pe evoluție: sodomiții sunt rezultatul anomaliilor genetice, iar cei care îi susțin manifestă o deteriorare genetică din cauza căreia sunt incapacitați din a percepe înțelepciunea Mamei Natură în exterminarea exemplarelor nereușite, fiind următorii la rând în procesul de eliminare. Acest lucru se întâmplă pentru binele speciei, ca în genomul uman să nu se propage mutațiile defectuoase. Romanticizarea relațiilor dintre sodomiți reprezintă altă manifestare a defectelor genetice, perturbările de tip emoțional dominând rațiunea și ducând la obscurarea realității procesului evolutiv: moartea dă naștere vieții, iar cei impuri trebuie să moară pentru a face loc perfecțiunii.

Sună frumos, nu?

Lucrurile încep să prindă contur

Cei care susțin agenda sodomită se pot simți scârbiți dacă citesc materiale ca cel în care prezentam partea anterioară, dar vor trece peste această repulsie naturală pentru că este posibil ca și aceștia să fi practicat sau încă să practice sodomia, fie cu un bărbat sau cu o femeie, sau să își dorească acest lucru, fiind influențați de o cultură abominabilă rezultată din filmele pornografice și prin expunerea la fanteziile altor inimi corupte. Aceștia nu au cum să fie împotriva sodomiei, pentru că s-ar acuza singuri.

În schimb, recurg la romanticizarea relațiilor dintre sodomiți, folosind argumente înduioșătoare care să stârnească milă și compasiune pentru ceea ce nu poate fi numit altfel decât o abominație, atât din punct de vedere spiritual, cât și natural, reușind astfel să deturneze rațiunea și să deraieze orice opoziție fundamentată pe cunoaștere, nu pe sentimentalisme ieftine, împotriva sodomiei.

Vom merge mai departe cu expunerea, pășind cu determinare în domeniul biochimiei, prin care îți voi arăta un aspect de-a dreptul îngrijorător al societății moderne și care mai mult ca sigur îți va deschide ochii în ceea ce privește una dintre originile epidemiei sodomice și a bărbaților efeminați din vremurile noastre: xenoestrogenii.

Înapoi