Pământ crăpat de la secetă cu un copac uscat Sursa: Pixabay

În timp ce mă rugam în Duh, fiind tulburat profund de ceea ce se abătuse asupra mea, am primit cuvinte de la Domnul pe care ți le voi reda în cele ce urmează. Dar mai întâi trebuie să îți descriu cum a decurs totul, pentru a înțelege contextul în care mă aflam când Domnul mi-a spus ceea ce va veni.

Cadrul

Între 13 și 17 august, mi-am luat liber de la muncă și am fost împreună cu soția mea în drumeții pe munte și plimbări prin țară. Îmi propusesem ca atunci când ne întoarcem acasă, să dau Domnului o zi în care să postesc, să mă rog și să citesc din cuvântul său.

Conștiința mă presa să fac acest lucru, căci nu mai postisem de mai bine de un an de zile, găsind scuze tot timpul pentru a evita să o fac. În plus, exagerasem cu mâncarea în concediu și nu consideram în regulă ca în toate aceste zile să mă ghiftuiesc și să îmi petrec timpul liber într-un mod mai lumesc, fără să separ o zi pentru el, căruia i se cuvin toate și pentru care toate sunt. Acum cred că acest lucru a fost așezat în inima mea de către Dumnezeu și vei vedea de ce.

Problema cu postitul în cazul meu nu o reprezintă mâncarea într-atât de mult, cât apa. Dacă ești de părere că postul înseamnă să nu mănânci „de dulce”, cum se spune, țin să te dezamăgesc, pentru că postul biblic înseamnă fără apă și mâncare.

Am încercat în trecut să postesc doar fără mâncare, dar apa în stomacul gol nu este tolerată bine de către organismul meu și mi s-a întâmplat să mă trezesc noaptea din somn pentru a vărsa suc gastric, din cauza apei care supăra stomacul.

Revenind, ne-am întors din concediu pe 18, într-o sâmbătă, și îmi propusesem să postesc ziua următoare, pe 19. M-am culcat cu acest gând, iar când m-am trezit, am renunțat destul de repede la el, pentru că am considerat că era cald și nu puteam să rezist fără apă, așa că trebuia să și mănânc. Am mers împreună cu soția la piață, am făcut cumpărăturile și ne-am întors acasă pentru a pregăti masa de prânz.

Am mâncat împreună mămăligă cu brânză și smântână și pește cu mujdei. La scurt timp după masa de prânz, am sesizat că aveam o ușoară greață, dar am pus-o pe seama unei îndestulări cu mâncare și apă, concluzionând că în cele din urmă va trece după ce se mai golește stomacul. Soția a plecat mai târziu de acasă, iar eu am rămas singur și am început să mă rog.

Aici începe partea cu adevărat ciudată. În timp ce mă rugam, starea de greață s-a amplificat considerabil până la punctul în care nu am mai putut ține în mine și a trebuit să dau afară. Astfel avea să înceapă una dintre cele mai înfricoșătoare experiențe din viața mea. Am vărsat o dată, de două, de trei ori... nu se mai oprea!

Durerea de stomac acerbă și starea de rău pe măsură mă schimonoseau și contorsionau, având doar o ușoară diminuare după fiecare episod, urcând în intensitate până la punctul în care dădeam iar afară. Deja după al treilea episod, nu prea mai era mare lucru în stomac, dar durerea nu contenea din strânsoarea-i necruțătoare. Mă gândeam la soția mea, ca nu cumva să fi avut peștele ceva și să ne fi îmbolnăvit amândoi. Nu, nu, nu era de la pește, Domnul a ținut să-mi arate, căci soția nu a avut absolut nimic, nici măcar nu i-a fost greață.

Eram stors într-atât de violent de Domnul, încât am ajuns în cele din urmă să vărs bilă, ceea ce nu țin minte să mi se fi întâmplat vreodată. După acest ultim episod, cred că fiind vreo șapte în total, eram complet epuizat și deshidratat, iar Domnul mi-a spus să nu beau apă și nici să nu mănânc până luni la asfințitul soarelui.

Multitudinea de trăiri care mă cuprindeau în acel moment este greu de reprodus în cuvinte, dar una din ele își făcea simțită prezența peste toate celelalte: frică de Domnul.

Mi-am petrecut noaptea în teroare, trezindu-mă din somn în mod frecvent cuprins de o sete puternică, înfricoșat de gândul că nu voi rezista și că Domnul mă va distruge. Tot ce îmi venea în minte era întâmplarea din 1 Regi 13, când profetul Domnului a fost ucis de leu pentru că a mâncat și a băut când i s-a spus să n-o facă.

Am visat că beam un pahar cu apă și m-am trezit aproape tremurând crezând că a fost adevărat, fiind ușurat că a fost doar un vis, deși trezirea din somn aducea asupra mea acea sete năprasnică, căci mă temeam atât de mult de el. Luni m-am întors la muncă cu sufletul tânjind după o gură de apă, în timp ce în mintea mea își făceau loc imagini cu izvoarele de apă rece și curată din munții pe care-i cutreierasem, revărsându-se în sudori reci pe fruntea mea.

Seara a sosit cu greu într-una dintre cele mai lungi zile din viața mea, iar odată cu asfințitul soarelui, mă aflam în rugăciune, mulțumind Dumnezeului Atotputernic pentru lecția pe care mi-a dat-o. Am rupt pâine, am băut must și astfel se încheia mărturia Domnului despre încă un lucru care este posibil doar prin el. Când am băut un pahar cu apă după aceea, aproape că mi-au dat lacrimile, iar sufletul meu nu contenea din a lăuda pe cel ce este sfânt și minunat.

Profeția

Iar acum, dragul meu, iată ceea ce mi-a spus Domnul în acea noapte de duminică spre luni, în timp ce stăteam înaintea lui în rugăciune și mă temeam pentru propria viață. Domnul mi-a spus că va aduce o secetă peste România așa cum nu a mai fost vreodată, pentru a face să piară din ea omul și animalul. Mi-a spus că felul în care mă simt eu este o mărturie despre cum se vor simți oamenii în momentul în care nu vor mai avea ce să bea. Tot el mi-a spus să vestesc oamenilor acestea.

Am rămas uimit la auzirea acestor lucruri, dar m-am întrebat în același timp în sinea mea cum va fi o secetă atât de mare, fără ca nimeni să trimită ajutoare. La care Domnul mi-a răspuns că va tulbura popoarele.

Ai putea să te întrebi: „Dacă acest lucru este de la Domnul, înseamnă că acest om este un profet?” Contează? Dacă sunt profet, ce-o să faci, o să vii să-mi faci plecăciuni și să-mi pupi picioarele? Crezi că eu am vreo putere de la mine să te scap de ce-o să vină? Ia spune-mi, am murit eu pentru tine pentru a-ți scoate sufletul din iad? Ce sunt eu nu contează, căci nu sunt altceva decât un vierme. Ce contează este dacă Domnul mi-a dat această profeție și felul în care răspunzi la ea.

Dacă voi închide cerul ca să nu fie ploaie, sau dacă voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, sau dacă voi trimite ciumă printre poporul meu, dacă poporul meu, care este chemat după numele meu, se va umili şi se va ruga şi va căuta faţa mea şi se va abate de la căile lui rele, atunci voi asculta din cer şi îi voi ierta păcatul şi îi voi vindeca ţara. (2 Cronici 7:13-14)

Aceste cuvinte rostite de către Domnul poporului Israel se aplică și în zilele noastre pentru orice popor care va căuta pe Domnul și se va smeri înaintea lui.

Judecata

Poate te întrebi ce are Domnul cu România să vrea să o distrugă. Cu România nu are nimic, dragule, ci cu poporul român. Dumnezeu nu este mânios pe dealuri, munți și văi, ci pe românii care le străbat în lung și-n lat, căutând nelegiuirea și fiind nesătui de răul pe care-l strâng la piept.

Luaţi seama la voi înşivă ca inima voastră să nu se înşele şi să vă abateţi şi să serviţi altor dumnezei şi să vă închinaţi lor; și atunci să se aprindă furia DOMNULUI împotriva voastră şi să închidă cerul, ca să nu fie ploaie şi ca pământul să nu îşi dea rodul lui şi să pieriţi repede din ţara cea bună pe care v-o dă DOMNUL. (Deuteronom 11:16-17)

Până când, idolatrule, până când te va mai suporta Domnul înaintea lui când te strângi în bisericile tale, înaintea urâciunilor făcute de mâini omenești, pentru a te închina lor, numindu-le Dumnezeu? Până când, idolatrule, îți vei ridica la amvon urâciuni la care să te închini în deșertăciunea închipuirilor tale, și nu vei da slavă celui care a făcut cerul și pământul? Până când, fariseule, îi vei răstălmăci cuvântul și Domnul va sta deoparte? Toți suntem slujitori neprofitabili, toți alergăm după ale noastre, toți vom pieri asemenea dacă nu ne pocăim!

Copiii ți-au fost alungați peste hotare, iar cei rămași disprețuiesc căile tale și s-au dedat cu totul plăcerii, căci în tine nu au văzut decât ipocrizie și ignoranță, minciună și amăgire, slăbiciune și răutate, un popor mișcat de propriile pofte în toate direcțiile, îndărătnic de la a se-ntoarce cu toată inima la Domnul.

Vai vouă, celor care chemați numele Domnului și căutați slava omului. Domnul a pregătit pentru voi o distrugere grozavă și nu veți scăpa. Vai vouă, celor care prin faptele voastre ați închis inimile copiilor voștrii de la a căuta pe Domnul, căci judecata voastră va fi cu atât mai aspră.

Românule, ești o urâciune înaintea Domnului și el te va distruge dacă nu te pocăiești. Eu sunt unul care aduce mărturie despre păcatul în care te scalzi în îngâmfarea ta, iar ca mine sunt mulți alții. Acesta este răul pe care Domnul l-a pronunțat împotriva ta și pe care negreșit îl va aduce asupra ta până nu va mai rămâne nimic din tine. Nu gândi în inima ta că vei scăpa cumva de judecata lui, căci te va găsi oriunde te vei ascunde:

Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezenţa ta? Dacă mă urc în cer, tu eşti acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu eşti acolo. Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării, chiar şi acolo mâna ta mă va conduce şi dreapta ta mă va susţine. Dacă spun: Negreşit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu. Da, întunericul nu se ascunde de tine; şi noaptea străluceşte ca ziua; întunericul şi lumina sunt amândouă la fel pentru tine. (Psalmul 139:7-12)

Cum rămâne cu mine? Viața mea este prea puțin importantă. Fie că mor sau că trăiesc, SLĂVIT FIE DOMNUL!

(...) şi când acest lucru va veni, veţi cunoaşte că eu sunt Domnul DUMNEZEU. (Ezechiel 24:24)

Înapoi