Ioan 8:31-32Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei; și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.

Adevărul vă va face liberi

Website de resurse creștine

Dragul meu cititor,

Prin versetele și comentariile de mai jos, îmi doresc să-ți aduc mărturie despre minunata lucrare a Dumnezeului veșnic, care ne-a făcut cunoscută dragostea și mila sa prin cuvântul predicat prin evanghelie. Mă rog ca Domnul să-ți deschidă inima pentru a putea primi cuvintele sale dătătoare de viață.

Deoarece se spune: Astăzi, dacă veţi auzi vocea lui, nu vă împietriţi inimile ca în răzvrătire. (Evrei 3:15)

Dumnezeu te cheamă astăzi să-i asculți vocea, dar nu cu mintea, ci cu inima. Pe Dumnezeu nu-l poți descoperi prin cunoaștere, ci el ți se descoperă prin cuvântul său.

Fiindcă nu îmi este ruşine de evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede; întâi a iudeului şi de asemenea a grecului. (Romani 1:16)

Prin evanghelie (vestea bună), Dumnezeu ne descoperă lucrarea Fiului său care ne scăpa sufletele de moartea veșnică și prin care vom fi aduși în prezența sa pentru totdeauna. Evanghelia se primește prin credință și este universală, atât pentru evrei, cât și pentru neamuri (gentili sau greci).

Dragul meu cititor, am considerat că este necesar să-ți arăt în cele ce urmează un lucru foarte important, în care poate te vei regăsi sau îi vei regăsi pe alții. Eu știu sigur că m-am regăsit mult timp în această postură și, dacă Dumnezeu nu se milostivea de sufletul meu amărât, continuam să merg pe aceeași cale care duce la pierzanie și în ziua de astăzi.

Vom începe prin a ne uita peste ce le-a spus Cristos preoților și fariseilor din vremurile sale:

Dar ce gândiţi voi? Un om avea doi fii; şi a venit la primul şi a spus: Fiule, du-te, lucrează astăzi în via mea. Iar el a răspuns şi a zis: Refuz să mă duc; dar pe urmă, s-a pocăit şi s-a dus. Și a venit la al doilea şi a spus tot aşa. Și el a răspuns şi a zis: Eu mă duc, domnule. Și nu s-a dus. Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? Iar ei i-au spus: Primul. Isus le-a zis: Adevărat vă spun că: Vameşii şi curvele merg în împărăţia lui Dumnezeu înaintea voastră. Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut; dar vameşii şi curvele l-au crezut; şi voi, văzând aceasta, nu v-aţi pocăit mai apoi ca să îl credeţi. (Matei 21:28-32)

Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii. (Evrei 4:12)

Versetul de față ne descoperă niște trăsături spirituale deosebite ale cuvântului Domnului, care este asemănat cu o sabie cu două tăișuri mai ascuțită decât orice corespondent lumesc pe care ni-l putem imagina.

Una din trăsăturile cele mai importante ale sabiei lui Dumnezeu este puterea de a discerne gândurile și intențiile inimii. Nu de puține ori mi s-a întâmplat când mânuiam sabia lui să lovesc fix în inima celor din jurul meu și astfel să văd cum ies la iveală acele gânduri ascunse ale inimii, ca dreptatea de sine, mândria vieții, pofta trupească, trufia și răutatea, minciuna, și altele.

Cele ce urmează să le spun, le spun celor care au urechi să audă și ochi să vadă și nu mă aștept să fie primite și înțelese de către oamenii care nu cred în Dumnezeu sau sunt morți spiritual, dar am toată așteptarea ca ele să fie primite de către cei care rostesc numele Domnului, printre ei aflându-se mulți care au rămas doar la partea de rostire, fără să ducă la bun sfârșit porunca Domnului: depărtarea de rău.

Simbolul taijitu Sursa: Wikimedia Commons

În ultima vreme am dezvoltat un obicei care până acum s-a dovedit a fi destul de sănătos. De multe ori mă găsesc analizând profilurile persoanelor pe care le mai întâlnesc pe Facebook pentru că nu-mi este suficient să-mi spună cineva "Doamne-ajută" să fiu convins că se referă la același Dumnezeu pe care îl cunosc: Domnul Isus Cristos.

Este interesant cum îndrumarea Duhului Sfânt și experiența cercetării mă fac să devin pe zi ce trece din ce în ce mai sceptic față de lumea în care trăiesc, în tot acest timp fiindu-mi mărită credința în Stânca mea, pe care mi-am așezat casa și în care am încrederea că, chiar dacă toată realitatea din jurul meu se va dezintegra, Stânca mea va fi tot timpul cu mine.

Astfel am ajuns să nu mai cred oamenii care spun că cred. Dacă-mi spui că crezi în Dumnezeu, îți voi spune ce le spunea Iacov în epistola sa celor împrăștiați peste hotare:

Dar va spune cineva: Tu ai credinţă şi eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără faptele tale şi eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele. Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; şi dracii cred şi tremură. (Iacov 2:18-19)

Noi îl iubim pentru că întâi el ne-a iubit. (1 Ioan 4:19)

Apostolul Ioan ne descoperă o realitate despre dragostea de Dumnezeu pe care mulți nici măcar nu o conștientizează, căci dacă ar fi fost altfel, nu am fi avut atâtea bălării răsărite printre grânele Domnului.

Dragostea pe care i-o port Domnului nu a izvorât din inima mea pură și din dorința arzătoare de a veni la el. Dragostea mea pentru Dumnezeu este un răspuns la dragostea uriașă pe care el mi-o poartă și pe care nu o pot reflecta în toată splendoarea ei din cauza argintului întinat de zgură din care este alcătuită oglinda mea.

În aceste simple cuvinte se regăsește o adâncime de nebănuit, care poate fi ușor trecută cu vederea din cauza naturii noastre egocentriste. Este foarte ușor să ne lăsăm duși de gândul că lumea a fost făcută pentru noi și că Domnul Isus Cristos a venit să ne slujească nouă, când lucrurile stau cu totul altfel, el venind de fapt să facă voia Tatălui, acea voie perfectă și sfântă prin care a hotărât ca omul să nu fie distrus complet de pe fața pământului de atâtea ori, ci că va avea un loc lângă el pentru totdeauna, nu din merit, ci prin har, nu de la noi, ci de la el și prin el, ale cărui lucruri toate sunt.

Și în acea zi voi face Ierusalimul o piatră grea pentru toate popoarele: toţi câţi se vor împovăra cu ea vor fi tăiaţi în bucăţi, deşi toate popoarele pământului se adună împotriva lui. (Zaharia 12:3)

Astăzi se împlinesc 70 de ani de la crearea statului Israel. La 15 mai 1948, Mandatul Palestinei a luat sfârșit și copiii lui Israel aveau să înceapă întoarcerea pe tărâmul lor ancestral după 1878 de ani de la căderea Ierusalimului în anul 70.

Ieri, 14 mai, a fost inaugurată ambasada Statelor Unite la Ierusalim. Nu cred că este o coincidență, ci încă o dovadă că există un Dumnezeu care mișcă toată lumea după bunul său plac.

Iată ce a spus premierul Benjamin Netanyahu despre acest eveniment unic în istoria contemporană a statului Israel:

Președintele Trump face istorie. Suntem profund recunoscători și poporul nostru va fi pe vecie recunoscător pentru îndrăzneața sa decizie de a recunoaște Ierusalimul drept capitala Israelului și de a muta ambasada la Ierusalim.

(Sursa: Știrile ProTV.ro)

Fiindcă acel bărbat drept, locuind printre ei, prin vedere şi auzire îşi chinuia zi de zi sufletul lui drept cu faptele lor nelegiuite. (2 Petru 2:8)

Am văzut! Am văzut lucrarea nelegiuită pe care fiii și fiicele oamenilor o lucrează înaintea ta, Doamne. De multe ori când ies din casă, inima mi se-ngreunează, căci ochii mei văd coruperea pe care omul a adus-o pe pământ.

Privesc copiii îngâmfați care au devenit pentru părinții lor asemeni jugului care atârnă greu pe gâtul boului, care ridică mâna să dea în cei care ară pământul pentru a le da roadele sale și le pregătesc moștenirea, și nimeni nu le-o oprește. Pierduți printre sticle colorate, jocuri, filme și desene animate, îmbuibați cu imaginații deșarte, trăiesc într-o iluzie întreținută de către părinți fără discernământ.

Pe fețele tinerilor întrezăresc frustări și suferințe, ascunse vizibil în spatele unor schimonoseli necioplite încă de adierea vremii, născuți într-o lume în care totul este posibil, dar nimic nu este tangibil.